Ţinutul misterului veşnic de dincolo de poli… un mare secret guvernamental
Conform lucrării dr. Raymond Bernard, O lume ascunsă, teoria Pământului gol şi-a găsit confirmarea atât în expediţia arctică (1947), cât şi în cea antarctică (ianuarie 1956), conduse de contra-amiralul Richard Evelyn Byrd, prilej cu care acesta a pătruns în concavitatea interioară a Terrei pe distanţele de 2700 de km la Polul Nord şi 3700 de km la Polul Sud, unde a survolat un teritoriu lipsit de gheţuri, cu munţi, păduri, vegetaţie, lacuri şi râuri, neînregistrat pe nicio hartă. Adevărata semnificaţie a marilor descoperiri ale amiralului Byrd a fost trecută sub tăcere şi nu i s-a dat atenţie până când Giannini şi Palmer nu au făcut publică problema.
Iată câteva din declaraţiile făcute de contra-amiralul Richard E. Byrd: „Mi-ar plăcea să văd acel ţinut de dincolo de Polul Nord. Acea zonă de dincolo de Pol este centrul Marelui Necunoscut!…” (februarie 1947); „Pe 13 ianuarie, membrii expediţiei Statelor Unite au pătruns 2300 de mile într-un ţinut de dincolo de Polul Sud. Zborul a fost executat de contra-amiralul George Dufek, din Unitatea de Aviaţie a Marinei SUA, ce a decolat de la baza McMurdo Sound, aflată la 400 mile vest de pol.”‘ (13 ianuarie 1956); „Prezenta expediţie a inaugurat o nouă şi vastă întindere de pământ.” (13 martie 1956); „acel continent încântător din cer, Ţinutul Misterului Veşnic!” (1957).
Referindu-se la menţinerea unei discreţii absolute în legătură cu misiunile exploratorii ale expediţiilor întreprinse de marina americană sub comanda contra-amiralului Byrd, Raymond Bernard arăta că: „Descoperirea amiralului Byrd constituie astăzi un secret internaţional de prim rang. După ce Byrd a anunţat prin radio, de la bordul avionului, descoperirea făcută şi după o scurtă notiţă apărută în presă, toate ştirile ulterioare în legătură cu subiectul respectiv au fost îndepărtate cu grijă de către agenţiile guvernamentale.”
Prima carte dedicată acestui subiect, „Lumi dincolo de poli„, a fost scrisă de F. Amadeo Giannini, abia în anul 1959, dar, din motive necunoscute, lucrarea nu s-a bucurat de publicitate:
„Extremităţile de nord şi de sud ale Pământului nu au o limită fizică. Pe Pământ nu se poate naviga de jur-împrejur pe la Nord şi pe la Sud. Totuşi unele zboruri „în jurul lumii” au contribuit la populara concepţie greşită cum că Pământul ar fi fost înconjurat pe la nord şi pe la sud. Începând cu 12 decembrie 1929, expediţiile polare ale Marinei SUA au stabilit existenţa unei întinderi de pământ nedeterminabile, dincolo de presupusul Pol Sud al Pământului. Acest zbor a avut loc peste pământ, ape şi gheţuri. Din motive foarte serioase, memorabilul zbor n-a fost aproape deloc menţionat în presă. Statele Unite şi alte peste 30 de naţiuni au pregătit expediţii polare fără precedent, în 1957-1958, pentru a pătrunde în ţinuturile de acum dovedite, existente dincolo de ambii poli.”
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Conform lucrării dr. Raymond Bernard, O lume ascunsă, teoria Pământului gol şi-a găsit confirmarea atât în expediţia arctică (1947), cât şi în cea antarctică (ianuarie 1956), conduse de contra-amiralul Richard Evelyn Byrd, prilej cu care acesta a pătruns în concavitatea interioară a Terrei pe distanţele de 2700 de km la Polul Nord şi 3700 de km la Polul Sud, unde a survolat un teritoriu lipsit de gheţuri, cu munţi, păduri, vegetaţie, lacuri şi râuri, neînregistrat pe nicio hartă. Adevărata semnificaţie a marilor descoperiri ale amiralului Byrd a fost trecută sub tăcere şi nu i s-a dat atenţie până când Giannini şi Palmer nu au făcut publică problema.
