În „Cetatea Zânelor” din Covasna a locuit în vremuri imemoriale celebra Ileana Cosânzeana? Se află acolo o „poartă stelară” care duce către alte lumi?

155 vizualizari

Avem o ţară minunată, iar multe locuri din România par a fi încărcate de legende şi mister. Iar unul din aceste locuri este Covasna; aici există o cetate – Cetatea Miske (sau Cetatea Zânelor), care este situată nu departe de oraşul Covasna, într-un cadru de poveste. Lipsa informaţiilor legate de anul construcţiei sau alte detalii lumeşti contribuie pe deplin la aura misterioasă din jurul cetăţii.

Cu toate acestea, există o legendă locală, potrivit căreia în această cetate ar fi locuit nimeni alta decât Ileana Cosânzeana. În beciuri ar fi fost ascunsă averea, păzită de un cocoş care dormea o dată la şapte ani; atunci se deschideau nişte porţi secrete, iar averea putea fi văzută de cei care se aflau prin preajma cetăţii.

Ileana Cosânzeana este personajul principal feminin din basmele mitologice românești, corespondentul feminin al lui Făt-Frumos, de obicei idealul feminin al acestuia. Ea este o zână, o fecioară năzdrăvană, inițiată în magia binefăcătoare, care adesea are ca sfetnic și prieten un cal năzdrăvan. Întotdeauna este foarte frumoasă. Conform tradiției folclorice, ea este răpită de zmeu (balaur) și închisă într-un turn, castel sau, mai simplu, dusă pe Tărâmul Celălalt. Eroina este salvată de Făt-Frumos, care, în drumul său spre Ileana Cosânzeana, trece prin multe încercări inițiatice. În final el se bate cu zmeul, îl învinge și o eliberează. Astfel, basmul se încheie, de cele mai multe ori, cu înfăptuirea nunții. Și amândoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ileana Cosânzeana apare sub numele de „Ileana Simziana”, un basm scris de Petre Ispirescu.

Se spune că Cetatea Zânelor este o cetate dacică, fiind veche astfel de cel puţin 2.000 de ani. O altă legendă populară, la fel de interesantă, spune că toate comorile cetăţii sunt păzite de către balauri. Comorile pot fi descoperite doar în noaptea zilei Sf. Gheorghe, de către un al șaptelea copil născut într-o familie. Se pare că povestea legendei s-ar adeveri însă, numai în momentele cu luna plină.

Toate aceste basme sunt minunate, dar ele s-ar putea să arate un alt adevăr: n-ar fi exclus că în această zonă să se ascundă nişte „stargate” („porţi stelare”) care să ducă direct către alte dimensiuni sau lumi din acest Univers. O “poartă stelară naturală” este similară cu un “pod Einstein-Rosen” sau cu o “gaură de vierme”, în care spaţiul şi timpul sunt distorsionate de câmpurile gravitaționale intense generate de stelele care se prăbuşesc. La un punct de singularitate, timpul s-ar opri la infinit, așa cum a fost prezis de Albert Einstein, în teoria sa generală a relativității. Acest lucru ar face posibil ca oricine să poată supraviețui câmpurilor gravitaționale intense ce însoțesc un punct de singularitate. Astfel, fizicienii consideră că este teoretic posibil ca un pod Einstein-Rosen să se formeze, iar cel care ajunge aici să poată călători instantaneu în timp sau în spaţiu.