Dealul împădurit pe culmea căruia se află cetatea Devei este de origine vulcanică, formându-se în era terțiară, când au apărut principalele lanțuri ale Carpaților. Renumit prin flora și fauna sa deoarece aici este locul de întrepătrundere dintre vegetația zonelor nord-sud mureșene cu cea din Banat, dealul cetății este declarat monument al naturii și, în același timp, monument istoric. Aici cresc numeroase specii de plante, unele de origine mediteraneeană, balcanică sau din Crimeea. De asemenea, pe diferitele terase ale dealului s-au descoperit vestigiile unor civilizații străvechi. Din epoca neolitică s-au găsit obiecte făurite de triburile culturii Turdaș și Vinca, iar din epoca bronzului cele ale triburilor de păstori ai culturii Coțofeni. Bare de cupru în formă de brățări, topoare, seceri, arme și obiecte de podoabă precum și vestigii ce dovedesc extragerea și prelucrarea metalelor s-au descoperit pe versanții conului vulcanic.
De asemenea, un bazin de apă, ceramică dacică, obiecte de fier și chiupuri pentru strâns cerealele, elemente care atestă că aici a fost o așezare dacică. Prezența pe culmea aceasta a unei fortificații dacice, cu ziduri din piatră a fost identificată de arheologi în momentul când au constatat că în zidurile cetății feudale au fost folosite blocuri de piatră care au aparținut bastionului dac. Erau blocuri cu tăieturi în formă de coadă de rândunică, tehnică folosită de daci la construirea zidurilor cetăților.
Cetatea Deva este atestată pentru prima oară în anul 1269. Se știe că Ladislau Kan (1294-1315), voievodul Transilvaniei, urmașul lui Roland Borșa, își avea reședința în cetatea de la Deva, unde și-a format o adevărată curte.
Legendele au aureolat de veacuri ruinele impunitoare ale fortificațiilor medievale. Astfel se spune că cetatea Devei era legată de castelele de la Uroi și Dolț printr-un pod de aur și în acestea își aveau reședința trei zâne, fete de uriași, cu părul de aur. La un moment dat, armonia dintre cele trei surori s-a tulburat și zâna de la poalele muntelui Retezat, care stătea în cetatea Colț, s-a certat cu celelalte surori. Atunci, zâna ce stăpânea castelul de la Uroi, voind să distrugă palatul de la Colț, a aruncat o unealtă uriașă, pe care o folosise la clădirea edificiului, spre cetatea rivalei sale. Și a aruncat-o cu o așa de mare putere, încât a retezat muntele pe care era situată cetatea Colț, și, de atunci, masivul s-a numit Retezat.
O altă legendă ajunsă până la noi, arată că cetatea Devei a fost făurită de un grup de pitici, care locuiau pe alte meleaguri și din șapte în șapte ani veneau aici. Odată, în lipsa lor, castelul a fost ocupat de un balaur cu șapte capete și atunci piticii, spre a-l izgoni, au cerut ajutorul lui Iovan Iorgovan. Balaurul s-a refugiat într-una din peșterile de pe malul Dunării, iar Iorgovan l-a urmărit și acolo l-a ucis…
În fine, o a treia legendă atribuie zidirea cetății unui meșter Manole, povestire asemănătoare cu cea care este pusă la baza construirii mănăstirii Curtea de Argeș.
