Sub Cetatea Neamţului se află o incredibilă comoară de aur? O legendă curioasă…
Una dintre cele mai frumoase cetăţi din România este, fără îndoială, Cetatea Neamţului, aflată la marginea oraşului Târgu Neamţ, pe o culme înălţată. Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea de către domnitorul moldovean Petru I Muşat (1374-1391). Iniţial, s-a construit un fort central, aproape pătrat, cu fundaţia construită în trepte, adaptată la forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 metri şi înalte de 12 metri, prevăzute cu creneluri şi cu patru tunuri de apărare în colţuri. În exterior, zidurile erau susţinute de 15 contraforturi, puternice şi impunătoare. A doua perioadă de construcţie a cetăţii a fost în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), atunci adăugându-se curtea exterioară, şi o nouă centură de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, care să poată rezista artileriei de asediu. Au fost înălţate până la 20 de metri şi zidurile vechiului fort, iar în jurul cetăţii s-a săpat un nou şanţ de apărare, adânc de 10 metri şi lung de 25 metri, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, care asigura intrarea în cetate, prin poarta centrală.
Mulţi au auzit despre legendele cetăţii Neamţului. Aici ar fi rezistat eroic cei 19 plăieşi, în fata asediului regelui polonez Ian Sobieski şi tot aici, mama lui Ştefan cel Mare i-ar fi cerut domnitorului să nu caute refugiu, ci să se întoarcă la luptă. Odată cu începutul secolului al XVIII-lea, importanţa Cetăţii Neamţ începe să scadă, odată cu scăderea puterii instituţiei domniei. Cetatea Neamţului a devenit monument istoric în anul 1966. Pentru conservarea şi păstrarea cetăţii în condiţii cât mai bune au fost efectuate lucrări de reconsolidare (1968-1972).
Există o legendă foarte interesantă cu privire la Cetatea Neamţului, legendă povestită de preotul Constantin Matasă, în lucrarea „Cetatea Neamţului”, apărută în anul 2017. El pretinde că a auzit întâmplarea de la un bătrân din Târgu Neamţ, care o auzise şi el, la rândul lui, de la alţii. Astfel, se spun că era un om sărac care trăia într-un sat aflat chiar sub poala Cetăţii Neamţului. Un răţoi, pe care l-avea în curtea sa, se rătăcise, dar după câteva zile acesta apăruse plin de glod şi jumulit ca vai de el. A doua zi, răţoiul iar plecă din curtea ţăranului, dar acesta deveni curios să vadă pe unde umblă şi-l pândi; astfel, descoperi că răţoiul intră într-o scobitură adâncă, făcută în pământ sub cetate.
Cum îi vine răţoiul acasă, ţăranul găseşte în guşa lui un ban de aur! Se pare că răţoiul, zărind în hrubă nişte monede de aur, a înhăpat repede o monedă. Întâmplarea aceasta l-a îndemnat pe bietul om să scormonească şi el pe urmele răţoiului şi se apucă de săpat, în puterea nopţii. Însă, în întunericul hrubei, ţăranul observă o vedenie înfricoşată, care l-a lecuit pentru totdeauna de comori…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Una dintre cele mai frumoase cetăţi din România este, fără îndoială, Cetatea Neamţului, aflată la marginea oraşului Târgu Neamţ, pe o culme înălţată. Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea de către domnitorul moldovean Petru I Muşat (1374-1391). Iniţial, s-a construit un fort central, aproape pătrat, cu fundaţia construită în trepte, adaptată la forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 metri şi înalte de 12 metri, prevăzute cu creneluri şi cu patru tunuri de apărare în colţuri. În exterior, zidurile erau susţinute de 15 contraforturi, puternice şi impunătoare. A doua perioadă de construcţie a cetăţii a fost în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), atunci adăugându-se curtea exterioară, şi o nouă centură de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, care să poată rezista artileriei de asediu. Au fost înălţate până la 20 de metri şi zidurile vechiului fort, iar în jurul cetăţii s-a săpat un nou şanţ de apărare, adânc de 10 metri şi lung de 25 metri, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, care asigura intrarea în cetate, prin poarta centrală.
