Celebra „Planetă X” (a.k.a. Nibiru) e posibil să fie deja găsită de NASA – spun astronomii

2.189 vizualizari
Imagine: wikimedia.org (Commons Creative – free)

„Planeta X” a devenit o obsesie pentru astronomi în ultimii 40 de ani. Se ştie că există un obiect masiv la marginea sistemului nostru solar, de 5 ori mai mare decât Pământul – lucru rezultat din diversele calcule efectuate asupra orbitelor corpurilor cereşti. Dar, din păcate, Planeta X n-a fost identificată până în prezent (cel puţin în declaraţiile oficiale).

Se pare că nu este o treabă atât de simplă, astronomii neştiind nici măcar unde să privească pe cer. Dar, acum a apărut o nouă şansă, odată cu satelitul NASA TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite). Conform unei lucrări publicate recent AICI, este posibil ca planeta să fi fost deja observată și să fie ascunsă în baza de date TESS.

Satelitul TESS este specializat în căutarea de exoplanete folosind metoda tranzitului. Adică, priveşte anumite secțiuni ale cerului pentru durate lungi de timp, căutând variaţii regulate în lumina stelelor, cauzate de planetele care trec prin faţa stelelor, orbitându-le (ceea ce este cunoscut ca tranzit).

În cazul Planetei X, detectarea tranzitului ei ar fi imposibilă, deoarece ea nu ar trece între TESS și Soare. În plus, o singură expunere nu ar dezvălui un obiect îndepărtat, cu o luminozitate atât de slabă ca „Planeta X”. Cu toate acestea, modul în care TESS privește anumite secțiuni ale cerului pentru durate lungi de timp, ar putea fi combinat cu o tehnică astronomică numită „urmărire digitală”.

Pentru a dezvălui trecerile de tranzit, TESS face o mulțime de fotografii ale unui câmp vizual. Dacă aceste imagini sunt îmbinate, obiectele cereşti întunecate pot deveni mult mai luminoase, astfel dezvăluindu-se. Deoarece „Planeta X” este un obiect în mișcare, doar îmbinarea imaginilor nu ar dezvălui neapărat planeta; mai trebuie calculată (estimată) şi orbita obiectului ceresc.

Modelele de până acum au sugerat că „Planeta X” are o magnitudine aparentă (adică luminozitatea așa cum se vede de pe Pământ) cuprinsă între 19 și 24. Există unele obiecte cereşti trans-neptuniene care au magnitudini situate în acest interval, ca de exemplu planeta pitică Sedna (20,5-20,8), situată la limita sistemului solar. Deşi rezoluţia opţinută este una scăzută, totuşi Sedna este identificabilă. Aşadar, similar, cercetătorii, cu ajutorul lui TESS, ar trebui să poată vedea orice obiect cu o magnititudine asemănătoare, deci şi „Planeta X”.

Concluzia: „Planeta X” ar putea să se afle în baza de date a lui TESS, dar încă nu i-a fost identificată orbita. Iar pentru calculul unor astfel de orbite, este nevoie de o mare putere de calculare. Aşadar, are cineva vreun supercomputer de rezervă?