Cei mai faimoşi 10 vârcolaci din istoria omenirii

Există multe poveşti despre vârcolaci sau licantropi. De exemplu, „Scufiţa roşie” şi lupul care putea vorbimisterios limba oamenilor. Sau „Un vârcolac american la Londra”. Toate poveştile sunt despre vârcolaci care vorbesc, se plimbă şi sunt înfometaţi.

Interesant e că în limba română, vârcolacii se mai numesc şi pricolici, şi ei sunt, ca şi strigoii, nişte spirite malefice, trezite din morminte, spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut-o în viață, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari. Se crede că oamenii cu adevărat răi se transformă în pricolici după moarte și continuă să le facă rău altor oameni.

Mulţi o să creadă că toate poveştile despre licantropie sunt doar nişte simple legende. Dar în acest articol veţi găsi 10 cazuri care par să spună contrariul…

1) Gilles Garnier, vărcolacul de Dole

Gilles Garnier (mort pe 18 ianuarie 1573) a fost un francez pustnic şi canibal, criminal în serie, condamnat pentru a fi vârcolac. A mai fost cunoscut sub numele de „Sihastrul Sf. Bonnot” şi „Vârcolacul de Dole„. Potrivit mărturiei lui Garnier la proces, în timp ce el se afla în pădure într-o noapte, în încercarea de a găsi mâncare pentru el şi soţia sa, un spectru i-ar fi apărut în faţă şi s-ar fi oferit să-l ajute, oferindu-i un unguent magic care îi va permite să se schimbe sub formă de lup, pentru a vâna mai uşor.

Garnier a mărturisit că a urmărit si ucis cel puţin patru copii cu vârste cuprinse între 9 şi 12 ani. În octombrie 1572, prima sa victimă a fost o fată de 10 ani, care a târât într-o podgorie din afara lui Dole. El a strangulat-o, i-a scos hainele şi i-a mâncat carnea de pe coapse şi braţe. Când a terminat de mâncat, a mai tăiat nişte carne din cadavru, ducându-i soţiei sale acasă. Câteva săptămâni mai târziu, Garnier a atacat cu sălbăticie o altă fată, dar a fost întrerupt de către trecători şi a fugit. Fata a murit din cauza rănilor câteva zile mai târziu. În noiembrie 1572, Garnier a ucis un băiat de 10 ani, pe care l-a mâncat. Apoi, el a sugrumat un alt băiat, dar a fost întrerupt pentru a doua oară de către un grup de trecători. El a trebuit să-şi abandoneze prada înainte de a putea mânca din ea.

Garnier a fost găsit vinovat de „crime de licantropie şi vrăjitorie” şi ars pe rug.

2) Vârcolacii din Greifswald

Conform documentelor vremii, din jurul anului 1640, oraşul german Greifswald a devenit invadat de vârcolaci. Populaţia acestor bestii a devenit atât de mare, încât orice om care se aventura în întuneric după miezul nopţii, se afla în pericol de a fi atacat de către unul dintre vârcolaci.

Un grup de studenţi au decis că le-ajunge cu vârcolacii şi au hotărât să elaboreze un plan. Ei au adunat toate cupele de argint, farfuriile de argint etc, le-au topit şi au făcut din argint gloanţe. Înarmaţi până în dinţi, studenţii au ieşit noaptea şi au început să vâneze vârcolacii. După ce au reuşit acest lucru, oamenii de Greifswald, s-au putut aventura din nou noaptea pe străzi.

3) Vârcolacul din Ansbach

În 1685, oraşul bavarez Ansbach a fost terorizat de un lup mare şi malefic. Zvonurile au transformat lupul într-un vârcolac, care de fapt ar fi fost spiritul malefic al primarului oraşului care era mort. Atunci când lupul a fost ucis, oamenii din Ansbach au împăiat lupul pentru a semăna cu primarul lor. Ulterior, acesta a fost adus în piaţa oraşului, pentru ca mai târziu să fie mutat la un muzeu. Nu ştiu dacă în prezent vârcolacul se mai află expus în vreun muzeu din regiune, dar ar fi tare interesant.

4) Vârcolacul din Klein-Krams

În vremuri de altădată, existau imense păduri bogate, ce se extindeau până în apropierea de Klein–Krams (Germania). În această zonă, aveau loc mari partide de vânătoare, aici venind vânători din întreaga Germanie, pentru a-şi testa priceperile lor. Cu toate acestea, de ani de zile vânătorii aveau probleme cauzate de apariţia unui lup de mare, ce părea a fi insensibil la orice glont. Uneori, fiara îşi bătea joc de ei, apropiindu-se la o distanţă foarte mică, fiind astfel foarte uşor de ucis, dar apoi dispărea brusc fără să fie atins nici măcar de un glonţ.

În timpul unei vânători, unul dintre participanţi, un tânăr ofiţer de cavalerie, călătorea printr-un sat, atunci când atenţia sa i-a fost captată de un grup de copii ce ţipau şi fugeau dintr-o casă. Văzând că nu-i urmărea nimeni, el opri unul din tineri şi-l întrebă care era problema. Copilul i-a spus că niciun adult din familia Feeg nu se afla acasă, cu excepţia fiului lor. Când era lăsat singur acasă, el avea obiceiul de a se transforma într-un vârcolac care îi teroriza pe copiii din vecinătate. Toţi au fugit, întrucât nu doreau să fie muşcaţi de bestie.

Ofiţerul s-a amuzat de imaginaţia copiilor, crezând că ei joacă vreun joc specific vârstei lor. Dar apoi el văzu un lup care intră în casă, iar, în următoarele momente, când intră după lup în casă, nu văzu altceva decât un băiat mic care se afla în locul său.

5) Vârcolacul din Pavia

În 1541, Pavia, Italia, un fermier s-a transformat în lup, începând să atace mulţi oameni pe câmp deschis, rupându-i în bucăţi. După ce a creat multe probleme, maniacul a fost prins. El le-a spus judecătorilor săi că singura diferenţă dintre el şi un lup, e aceea că la un lup adevărat, părul creşte în exterior, în timp ce la un vârcolac părul creşte în interior. Pentru a dovedi această afirmaţie, magistraţii, ei înşişi însetaţi de sânge, au poruncit să i se taie braţele şi picioarele. Vârcolacul muri de mutilare.

6) Vârcolacul din Chalons

Unul dintre cazurile cele mai sângeroase de licantropie din istorie a fost cazul vârcolacului de Chalons, cunoscut sub numele de „Demonul croitor”. El a fost judecat la Paris la 14 decembrie 1598 pentru nenumărate crime, dar dovezile erau atât de evidente şi de groaznice, încât instanţa a ordonat ca toate documentele de şedinţă să fie distruse. Chiar şi numele său real a fost pierdut în istorie. Ars pe rug pentru crimele sale, „Demonul croitor” ademenea copiii de ambele sexe în magazinul său, şi, după ce îi abuza sexual, el le tăia gâtul şi apoi le ciopârţea cadavrele. În amurg, el lua forma unui lup, colindând pădurile, atacând călătorii şi rupându-le gâtul. 7) Claudia Gaillard, „vârcolaca” din Burgundia

Claudia Gaillard a fost una din victimele celui cunoscut sub numele de Henry Boguet, „vânător de vrăjitoare”. Potrivit martorilor, ea a fost văzută în spatele unui tufiş, presupunând că ar fi avut forma unui lup fără coadă. Pentru a mărturisi acest păcat mare, ea a fost supusă torturilor. În ciuda torturilor imense la care ea a fost supusă, se pare că nimeni nu a văzut-o verse măcar o singură lacrimă, indiferent câte chinuri a suferit. Acest lucru a fost încă un argument conform căruia Claudia ar fi fost vârcolac. Ea a fost condamnată la moartă prin ardere pe rug.

8 ) Michel Verdun, vârcolacul din Poligny

În 1521, Jean Boin, inchizitor din Besancon, i-a dat în judecată pe Philibert Montot, Pierre Bourgot şi Michel Verdun, pentru că aceştia ar fi făcut un pact cu diavolul şi au devenit vârcolaci. Cei trei au devenit cunoscuţi ca vârcolacii din Poligny. Aceşti oameni au devenit suspecţi în momentul în care un călător a fost atacat de un lup. În timp ce se apăra, el a fost capabil să rănească animalul, forţându-l să se retragă. Ducându-se după urmele creaturii rănite, omul a ajuns la o cabană unde a găsit un localnic, pe nume Michel Verdun, ce se afla în grija soţiei sale, aceasta spălându-i o rană de pe corp. Crezând că rana de pe trupul lui Verdun este rana lupului care l-a atacat, omul a anunţat autorităţile. Arestat şi torturat, Verdun a recunoscut că el îşi putea schimba forma şi transforma în vârcolac. El a dezvăluit, de asemenea, şi numele complicilor săi, încă doi vârcolaci, toţi trei mărturisind crime odioase. Cei trei bărbaţi au fost executaţi.

9) Arline, femeia-vârcolac

Ne aflăm în primăvara anului 1588 în Franţa, într-o zi încântătoare de primăvară, într-un mic castel aflat pe o colină în apropierea unui orăşel pe nume Apchon. Proprietarul castelului, Nicolas de Barioux, refuză oferta făcută de un prieten, pe nume Roger, de a participa la o vânătoare. Acesta din urmă se duse la vânătoare singur, dar avusese parte de o aventură.

Deodată văzu cum un lup enorm se repede către el. Pentru că animalul sări asupra lui, Roger fu nevoit să scoată un cuţit de vânătoare şi se luptă, într-o încleştare corp la corp, cu această fiară. Până la urmă, el reuşi să taie laba dreaptă a lupului, iar animalul, schilodit, abondonă lupta şi fugi în pădure. Mai spre seară el trecu pe la prietenul său, la castel, pentru a-i arăta laba de lup, dar, stupoare!, căci în locul labei de lup, el văzu în tolba de vânătoare o mână de femeie! Nicolas de Barioux simţi cum îi îngheţă inima, căci recunoscu pe acea mână de femeie, inelul soţiei sale, Arline! (care în perioada vânatului a fost plecată de acasă).

Când sosi acasă soţia, aceasta recunoscu şi îi spuse adevărul, că a fost vrăjită şi odată pe săptămână se transformă în lup. Soţul o denunţă şi o încredinţă justiţiei. După un proces pasional, la 12.07.1588, Arline de Barioux, a fost arsă pe rug.

10) Viseslav Vârcolacul

Într-un context pur istoric, acest cneaz rus, care a domnit pe teritoriul actual al Belarusiei, nu s-a remarcat prin nimic deosebit, în afara construirii unei catedrale impozante şi a unor lupte cu confraţii slăvi din vecinătate. Şi totuşi Viseslav a rămas în istorie graţie unei întâmplări care, pentru oamenii acelor vremuri, avea o însemnătate deosebită: el a venit pe lume cu „căpiţă pe cap”, motiv pentru care a fost considerat vârcolac. Pentru că semnul să-i poarte noroc, o vrăjitoare a sfătuit-o pe mama lui să nu-i dea jos restul placentar de pe cap şi aşa se face că prinţul a crescut purtând-o pe creştet, ca pe o perucă, toată viaţa. Conform legendelor ruseşti, Viseslav s-a transformat în vârcolacla vârsta de 28 de ani.

Interesant e faptul că însuşirile sale licantropice i-au impresionat şi pe urmaşii săi: aşa se face că în anul 2005, Banca Naţională din Belarus a emis o monedă de 20 ruble purtând pe ea efigia cneazului vârcolac…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.