EXCLUSIV! Codul Piraţilor – reguli uluitoare ale celei mai de succes organizaţii criminale din istoria omenirii


Când vorbim de piraţi, ne gândim la nişte bărbaţi nesăbuiţi, fără dinţi, cu un ochi acoperit de o bandă, cu papagali pe umeri şi fluturând steaguri cu cranii pe navele lor. Însă, în realitate, viaţa piraţilor era alta. Iar imaginea falsă a acestor nelegiuţi se datorează în principal scriitorului Robert Louis Stevenson, cu a lui celebră carte despre piraţi „Insula comorilor”.

Potrivit lui Peter T. Leeson, de la Universitatea George Mason, care a studiat regulile și organizarea piraților, aceşti nelegiuiţi erau extrem de bine organizaţi, acest lucru ajutându-i să minimalizeze conflictele în interiorul echipajelor și să-şi maximizeze profitul.

Pe vasele piraţilor exista o ierarhie şi, deci, nişte reguli; toată lumea trebuia să respecte acele reguli, iar cei care n-o făceau erau pedepsiți. Echipajele de pe navele de piraţi nu aveau legături de familie sau etnice, cum sunt familiile mafiote. Leeson îi numește drept una dintre „organizațiile criminale cele mai sofisticate și mai de succes din istoria omenirii”.

E adevărat că pirații erau violenți, sângeroşi și lacomi. Dar, pentru a menține liniștea pe nave, ei au creat un „Cod al piraţilor” care a apărut în timpul Epocii de Aur a Pirateriei (1620-1720). În acea perioadă, marile comori erau transportate din India și din Lumea Nouă către Europa, dar multe dintre ele au ajuns pe navele piraţilor.

Aşadar, să vedem care ar fi aceste reguli:

1) Vot egal. În mod surprinzător de democratic, fiecare membru al echipajului avea un vot egal în afacerile importante. Căpitanul avea cuvântul final în a lua o decizie, dar nu fără a desconsidera votul echipajului.

2) Cotă egală la alimente, dar inegală la comori. Fiecare membru al echipajului de piraţi deținea o cotă egală de băuturi şi alimente. Dar, când era vorba de împărțirea aurului și a altor obiecte preţioase, rangul mai înalt avea privilegii. Căpitanul vasului primea cea mai mare parte din bunurile dobândite, adjuncţii săi mai puțin, ofițerii şi mai puțin și așa mai departe.

3) Furtul – păcat de moarte. Cel mai mare păcat al unui pirat era acela de a fura de la colegii săi. Conform codului, furtul era nu doar interzis, dar și pedepsit prin abandonare pe o insulă pustie sau prin moarte. Dacă cineva era prins furând bijuterii sau aur, se considera că ei jefuiau întregul echipaj, iar lucrul acesta era de neiertat.

4) Conflictele interne – înăbuşite. Disciplina era de fier printre pirați. Luptele între membrii echipajului erau descurajate ferm. Unii căpitani îi pedepseau pe cei care tulburau pacea pe navă cu zeci de lovituri pe trupurile goale. Alţi căpitani, în schimb, permiteau celor doi membri ai echipajului în conflict, să își soluționeze dezacordurile odată ce au ajuns pe pământ.

5) Lumina se stingea la 8 seara. La opt seara, toate luminile de pe navă erau stinse, iar echipajul putea să se odihnească. Dacă cineva avea chef de băut, o putea face pe puntea navei, dar fără lumini.

6) Gata de acţiune – permanent. Toată lumea trebuia să fie pregătită să acționeze în orice moment cu pistoalele curate și încărcate, cu săbiile, topoarele și pumnalele ascuțite și gata de utilizare.

7) Fără relaţii pe navă. Au fost interzise contacte se*uale pe navă. Au existat cazuri în care membrii echipajului erau femei deghizate. Dar, din moment ce femeile nu erau îngăduite pe nave, încălcarea regulii era pedepsită cu moartea.

8 ) Pensie de invaliditate de pirat. Existau compensaţii materiale pentru piraţii care îşi pierdeau membrele sau deveneau invalizi după luptele purtate. Ei puteau primi chiar şi 800 de monede de aur.

9) Laşitatea, pedepsită. Toți trebuiau să participe la o bătălie, iar lașitatea era pedepsită. Cei vinovați de lașitate îşi pierdeau cota, dar, cel mai adesea pedeapsa lor era moartea.