Casa Whaley, celebra casă bântuită de fantome, unde luminile se aprind singure noaptea
Reşedinţa lui Thomas Whaley, mobilată complet cu piese aparţinând perioadei de început a colonizării Californiei, este considerată o celebră clădire bântuită. Imediat după terminarea construcţiei, în 1857, edificiul a devenit centrul afacerilor, guvernării şi problemelor sociale din Old San Diego. Cea mai veche clădire de cărămidă din California de Sud, Casa Whaley a servit ca tribunal, sală de şedinţe şi teatru, dar şi ca locuinţă pentru Thomas şi Anna Whaley şi copiii lor.
Astăzi, nimănui nu-i mai este permis accesul aici după ora 4 PM, dar ofiţeri de poliţie şi cetăţeni demni de încredere afirmă că cineva – sau ceva – continuă să străbată clădirea, în miez de noapte, aprinzând toate luminile.
Situată în Old San Diego, pe San Diego Avenue la numărul 2482, Casa Whaley a fost restaurată şi se află acum în proprietarea Societăţii Istorice San Diego, ca atracţie turistică. Adesea, pe când se plimbau, prin vechea clădire, alături de turişti, membrii societăţii au auzit zgomote de paşi misterioase, prin diverse încăperi în care se ştia că nu se mai afla nimeni.
June Reading, o, fostă directoare a Casei Whaley, a relatat despre zgomotele venind dinspre dormitorul principal şi dinspre scări. Ferestrele, chiar imobilizate cu câte trei buloane zdravene pe ambele părţi, se deschid singure – adesea in toiul nopţii, declanşând alarma antifurt. Oamenii au declarat adesea că ar fi auzit ţipete venind de la cel de-al doilea etaj al conacului şi odată un dulap masiv, conţinând obiecte de porţelan, s-a prăbuşit din senin, numeroase persoane spun că au simţit sau au văzut efectiv imaginea unui eşafod şi a unui spânzurat, în partea sudică a clădirii.
Potrivit lui Reading, cu zece ani înainte ca Thomas Whaley să-şi construiască aici reşedinţa, un marinar pe nume Yankee Jim Robinson fusese spânzurat pe locul unde se află acum o arcadă, între cabinetul de muzică şi camera de zi a clădirii. Whaley fusese de altfel martor la acea execuţie.
Unii vizitatori ai Casei Whaley au descris apariţia la o fereastră de la etaj a unei femei îmbrăcate ţipător şi cu faţa pictată. În opinia lui Reading, ar putea fi vorba despre o actriţă a uneia dintre trupele de teatru ce au închiriat etajul, în noiembrie 1868.
Aripa sălii de şedinţe a clădirii este considerată în general cel mai bântuit loc din Casa Whaley, din cauza stărilor emoţionale violente declanşate aici în primele zile ale existenţei oraşului San Diego. Multe persoane care au vizitat vechea clădire au auzit rumoarea caracteristică unei săli de judecată aflate în plină sesiune şi pe aceea a unor discuţii aprinse, venind din cabinetul de lucru al lui Thomas Whaley, aflat la etaj. Potrivit multor parapsihologi, faptul că această clădire a fost implicată în atâtea sfere ale vieţii publice, pe lângă rolul ei iniţial de reşedinţă particulară, aproape că garantează mai multe „straturi” de reziduuri parapsihice ce s-au impregnat în mediul ei ambiant.
Mulţi dintre vizitatorii cu simţuri mai ascuţite ai casei Whaley au perceput şi imaginea Annei Whaley care, consideră unii, supraveghează încă locuinţa pe care o îndrăgise atât de mult în timpul vieţii. Şi, potrivit multor oameni care susţin că i-ar fi simţit prezenţa, ea manifestă puternice resentimente faţă de amestecul străinilor.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Reşedinţa lui Thomas Whaley, mobilată complet cu piese aparţinând perioadei de început a colonizării Californiei, este considerată o celebră clădire bântuită. Imediat după terminarea construcţiei, în 1857, edificiul a devenit centrul afacerilor, guvernării şi problemelor sociale din Old San Diego. Cea mai veche clădire de cărămidă din California de Sud, Casa Whaley a servit ca tribunal, sală de şedinţe şi teatru, dar şi ca locuinţă pentru Thomas şi Anna Whaley şi copiii lor.
June Reading, o, fostă directoare a Casei Whaley, a relatat despre zgomotele venind dinspre dormitorul principal şi dinspre scări. Ferestrele, chiar imobilizate cu câte trei buloane zdravene pe ambele părţi, se deschid singure – adesea in toiul nopţii, declanşând alarma antifurt. Oamenii au declarat adesea că ar fi auzit ţipete venind de la cel de-al doilea etaj al conacului şi odată un dulap masiv, conţinând obiecte de porţelan, s-a prăbuşit din senin, numeroase persoane spun că au simţit sau au văzut efectiv imaginea unui eşafod şi a unui spânzurat, în partea sudică a clădirii.
Aripa sălii de şedinţe a clădirii este considerată în general cel mai bântuit loc din Casa Whaley, din cauza stărilor emoţionale violente declanşate aici în primele zile ale existenţei oraşului San Diego. Multe persoane care au vizitat vechea clădire au auzit rumoarea caracteristică unei săli de judecată aflate în plină sesiune şi pe aceea a unor discuţii aprinse, venind din cabinetul de lucru al lui Thomas Whaley, aflat la etaj. Potrivit multor parapsihologi, faptul că această clădire a fost implicată în atâtea sfere ale vieţii publice, pe lângă rolul ei iniţial de reşedinţă particulară, aproape că garantează mai multe „straturi” de reziduuri parapsihice ce s-au impregnat în mediul ei ambiant.
