Biblioteca Congresului SUA ne dezvăluie într-un ziar din 1896 oamenii giganţi care au trăit odată pe Terra: de la 3 metri până la 10 metri!
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, nu exista nicio problemă din partea mass-mediei să vorbească pe larg despre descoperiri cu privire la descoperirea unor schelete de giganţi. Apoi, la un moment dat, nici oamenii de ştiinţă, nici muzeele şi nici mass-media n-a mai vorbit de scheletele de giganţi şi despre existenţa uriaşilor în istoria îndepărtată a omenirii. De ce? Ce s-a întâmplat? De parcă o cenzură autoimpusă s-a instalat peste tot…
Iată, de exemplu, un extras din Biblioteca Congresului SUA, ziarul „New York Journal”, ediţia 23 august 1896 (îl puteţi găsi AICI – loc.gov). În el ni se prezintă care a fost înălţimea unor „giganţi de care ştim” de-a lungul istoriei. Iată lista lor, aşa cum este prezentată în ziarul respectiv:
– Goliat (Palestina, în urmă cu 3.000 de ani) – 3,3 metri;
– Galbara (Roma, în urmă cu 2.000 de ani) – 3 metri;
– Funnam (Scoţia, în urmă cu 1.200 de ani) – 3,5 metri;
– De Vallemont (Franţa, sec. XIV) – 5 metri;
– Contele Buchart (Franţa, sec. XVI) – 7 metri;
– Theutbochus (Franţa, sec. XVI) – 7,8 metri;
– Necunoscut (Palermo – sec. XV) – 10 metri;
– John Middleton (Anglia – sec. XVI) – 2,8 metri.
Aceeaşi publicaţie ne prezintă şi cazurile unor giganţi din „perioada modernă”, adică din secolul al XIX-lea:
– Frederic din Suedia – 2,55 metri;
– Cujanus din Finlanda – 2,4 metri;
– Gilly din Austria – 2,45 metri;
– Patrick Cotter – 2,65 metri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, nu exista nicio problemă din partea mass-mediei să vorbească pe larg despre descoperiri cu privire la descoperirea unor schelete de giganţi. Apoi, la un moment dat, nici oamenii de ştiinţă, nici muzeele şi nici mass-media n-a mai vorbit de scheletele de giganţi şi despre existenţa uriaşilor în istoria îndepărtată a omenirii. De ce? Ce s-a întâmplat? De parcă o cenzură autoimpusă s-a instalat peste tot…
