A fost prim-ministrul japonez Tojo un criminal de război în timpul celui de-al doilea război mondial? Dar împăratul Japoniei nu a avut nicio responsabilitate?

1.215 vizualizari

Liderul japonez din timpul celui de-al doilea război mondial, premierul nipon Hideki Tojo, este adesea văzut ca un războinic, care dorea ca Japonia să stăpânească lumea. El a sfârşit să fie urmărit penal și executat ca infractor de război de clasa A. Dar adevărul este mai complex și nu e complet rezolvat.

Hideki Tojo s-a născut pe 30 decembrie 1884, tatăl său fiind ofițer militar al castei de samurai. Tojo a absolvit în 1905 Academia Militară Japoneză, unde a învăţat valorile militare ale perioadei: loialitate completă față de împărat și renunţarea la libertatea individului în favoarea interesului statului.

Viitorul premier era un anti-occidental convins

Ca tânăr, Tojo şi-a dezvoltat credințe antioccidentale. Din 1904 până în 1905, Japonia a purtat un război de succes împotriva Imperiului Rus pentru controlul asupra Manciuriei și Coreei. În ciuda faptului că victoria a fost clară, președintele american Theodore Roosevelt a negociat Tratatul de la Portsmouth, care nu a cedat Manciuria Japoniei, ci a dat-o înapoi Chinei. Hideki Tojo considera că acest tratat reprezenta un afront la adresa Japoniei.

Opinia anti-occidentală a lui Tojo s-a consolidat atunci când SUA, sub conducerea președintelui Woodrow Wilson, s-a opus cu drept de veto propunerii japoneze prin care să se recunoască egalitatea tuturor țărilor în Liga Națiunilor. Apoi, în 1924, Congresul American a aprobat un proiect de lege care interzicea imigrația din toată Asia (SUA interzisese deja imigrația din China cu o lege din 1882).

Ascensiunea militară a lui Hideki Tojo

În 1931, japonezii au invadat din nou Manciuria și au creat statul de marionete Manciukuo. În 1934, Hideki Tojo a fost promovat ca general-major și, în anul următor, a comandat Kempetai, o forță de poliție militară, în stil Gestapo, în Manciuria. El îşi exprima atunci părerea că Japonia trebuie să devină un stat totalitar, pentru a se pregăti pentru următorul război inevitabil.

Pe măsură ce puterea sa a crescut, el şi-a câștigat porecla de „Kamisori”, care înseamnă „Lamă ascuţită”, pentru hotărârea sa și pentru sângele său rece. Următoarea sa ascensiune a venit în 1937, când a devenit șeful de personal al Armatei. Anul următor Tojo a ajuns vice-ministru de război al Japoniei, iar în 1940 a fost numit ministru al Armatei.

Războiul japonezo-chinez începe, dar şi conflictul cu SUA

În această perioadă, relațiile dintre China și Japonia au ajuns într-un punct de criză. În iulie 1937, în urma unui incident provocat, a început cel de-al doilea război sino-japonez. Japonia a capturat capitala chineză Nanking, iar aici, timp de șase săptămâni, militarii japonezi au agresat şi au omorât civili. În urma acestui fapt, Statele Unite au impus sancțiuni economice Japoniei, restricționând resurselor strategice-cheie, precum fierul și petrolul. Dar aceste sancţiuni au radicalizat poziţia Japoniei.

Japonia a semnat Pactul Tripartit cu Germania și Italia în septembrie 1940. Apoi s-a mutat în Asia de Sud-Est pentru a asigura controlul resurselor strategice. Regimul francez Vichy a permis Japoniei să organizeze trupe în nordul Indochinei, blocând efectiv China și împiedicând importul de arme și mărfuri prin vecinii săi de la sud. Statele Unite au instituit şi mai multe sancțiuni, dar Japonia va ocupa toată Indochina franceză în iulie 1941.

Japonia avea de ales: ori va duce un război împotriva Statelor Unite, ori va negocia pentru a-și recăpăta prețiosul petrol de care avea nevoie. De partea războiului se afla Hideki Tojo, care se temea că negocierea cu Statele Unite ar risca să cedeze prea mult din teritoriile ocupate japonezei în Indochina, Coreea și China. De cealaltă parte, cea a negocierii, se afla premierul Fumimaro Konoe, care îşi dorea pacea cu SUA.

Cum a ajuns Tojo prim-ministrul Japoniei

Până la urmă Tojo a câştigat. La 16 octombrie 1941, Konoe și-a dat demisia din funcția de prim-ministru, recomandându-l împăratului Hirohito pe prințul Naruhiko Higashikuni. Dar Hirohito a ales o altă abordare: a doua zi, el l-a numit pe Hideki Tojo, general de carieră, ca prim-ministru al Japoniei.

Tojo i-a promis împăratului japonez că va încerca să ajungă la o înţelegere cu SUA. Dar, dacă nu s-ar putea ajunge la un acord până pe 1 decembrie 1941, Japonia va merge la război împotriva Statelor Unite.

Însă, în acelaşi timp, pe 5 noiembrie 1941, atacul de pe Pearl Harbor a fost aprobat. Deşi Tojo este creditat cu faptul că a ordonat singur atacul asupra Statelor Unite, adevărul este mai complex. Decizia a fost luată prin consens, între prim-ministru, miniștrii cabinetului și șefii militari.

Atacul de la Pearl Harbor împotriva americanilor

Pe 26 noiembrie 1941, Statele Unite au cerut retragerea completă a trupelor japoneze din China și Indochina franceză. Hideki Tojo a văzut asta ca pe un ultimatum – nu mai exista cale de pace. Împăratul Hirohito, sfătuit de Tojo şi cabinetul său, a consimțit la atacul japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbor, care a fost efectuat pe 7 decembrie 1941. În urma atacului, Japonia intrase oficial în război cu Statele Unite și aliaţii săi.

Tojo = Hitler?

De-a lungul războiului, Tojo a fost împiedicat de birocrația japoneză. Când a încercat să-şi concentreze puterea în mâinile sale, unii au criticat mișcarea asemănându-l cu Hitler. Dar Tojo nu a obținut niciodată nivelul de autoritate al lui Hitler, însă a comis unele crime oribile.

În ceea ce privește atrocitățile lui Tojo, acestea au fost multe. Rata de deces a prizonierilor occidentali în lagărele de concentrare japoneze a fost de 27%, de 7 ori mai mare decât în ​​lagărele de concentrare din Germania. În plus, el a aprobat experimente biologice în cadrul lagărelor de concentrare.

Inițial, Tojo s-a bucurat de o mare popularitate, deoarece japonezii au obținut victorie după victorie. Pentru a-și consolida puterea, pe 30 aprilie 1942, Tojo a organizat alegeri speciale pentru a umple Parlamentul Japoniei cu susținătorii săi de război.

Demisia lui Tojo

Cu toate acestea, după bătălia de la Midway din iunie 1942, popularitatea lui Tojo a început să se reducă. Pe măsură ce americanii i-au alungat pe japonezi din teritoriile lor cucerite, încrederea cetăţenilor în prim-ministrul japonez a scăzut și mai mult.

Tojo şi-a dat seama că nu mai are şanse ca om politic, aşa că a demisionat pe 18 iulie 1944, după înfrângerea japonezilor de la Saipan. Chiar şi în afara puterii, Hideki Tojo a rămas un militarist. Pe 13 august 1945, chiar şi atunci când capitularea Japoniei părea iminentă, el spunea: „Acum vedem că țara noastră se predă inamicului, fără a ne demonstra puterea noastră până la 120 la sută. Acum fie avem parte de o pace umilitoare fie ne umilim inamicul”.

Arestarea lui Tojo şi încercarea sa de a se sinucide

Capitularea necondiționată a Japoniei a venit cu un anunț al împăratului Hirohito pe 15 august 1945. La 11 septembrie 1945, generalul american Douglas MacArthur a ordonat arestarea lui Tojo. Acesta a fost destul de ușor de găsit, dar, în loc să se supună arestării, s-a împușcat în piept. Rana a fost severă, dar nu fatală. El a spus atunci: „Îmi pare foarte rău că durează atât de mult să mor. Războiul din Asia de Est a fost drept. Îmi pare foarte rău pentru națiune. Aștept judecata dreaptă a istoriei. Mi-am dorit să mă sinucid, dar uneori lucrul acesta nu iese”.

Procesul criminalului de război

Tojo a fost îngrijit şi, după ce s-a însănătoşit, a fost acuzat ca şi criminal de război de clasă A. Rechizitoriul susținea că Tojo a ucis şi a tratat prost prizonierii de război, forțându-i să muncească în condiții inumane. Totodată el a fost acuzat că a jefuit proprietăți publice și private, distrugând în mod voit orașe și sate, dincolo de orice justificare a necesității militare. Totodată el a fost făcut responsabil pentru crime în masă, jafuri, torturi și alte cruzimi barbare asupra populației civile neajutorate din țările ocupate.

Tojo a fost judecat de un tribunal militar internațional, fiind găsit vinovat pentru toate cele de mai sus. El a fost condamnat la moarte pe 12 noiembrie 1948. A fost spânzurat șase săptămâni mai târziu. Cenușa lui a fost împrăştiată în Cimitirul Zoshigaya din Tokyo.

A fost doar Tojo vinovat? Dar împăratul Japoniei?

De-a lungul anilor au fost multe dezbateri cu privire la culpabilitatea lui Tojo pentru atrocitățile din cel de-al doilea război mondial și rolul împăratului Hirohito. În ultimele decenii, istoricii au descoperit dovezi că împăratul nu a fost chiar pasiv, ci a fost chiar activ în cele mai importante decizii ale Japoniei din cel de-al doilea război mondial. Hirohito nu a fost niciodată acuzat ca şi criminal de război, deoarece generalul american Douglas MacArthur credea că păstrarea tradiţiei existenţei împăratului în viaţa publică era vitală pentru dezvoltarea democrației japoneze.