Unicornii chiar au fost animale reale, ce au existat în trecut? Aristotel, Pliniu cel Bătrân, Leonardo da Vinci şi Biblia – toţi credeau în existenţa lor
Timp de secole, unicornii au fost respinși ca fiind creaturi mitice, simbolice, la fel ca dragonii sau zânele. Însă această respingere ignoră un volum substanțial de dovezi istorice, referințe culturale și obiecte fizice care indică o concluzie cu totul diferită: aceea că unicornii ar fi putut fi animale reale, acum dispărute sau ascunse și amintite prin mituri distorsionate. Spre deosebire de alte creaturi fantastice, unicornii au fost tratați în multe texte antice și medievale ca specii biologice reale; rare, misterioase, dar nu imaginare. Gânditori antici precum Aristotel și Pliniu cel Bătrân au descris creaturile asemănătoare unicornilor în termeni naturalişti, nu ca legende, ci ca animale care trăiau în ținuturi îndepărtate.
Leonardo da Vinci credea și el în existența lor. Chiar și Biblia menționează unicornii de mai multe ori, sugerând în continuare că făceau parte din înțelegerea comună în societățile creștine antice și timpurii. Aceste referințe nu erau înconjurate de metafore sau alegorii, ci erau prezentate ca şi cunoștințe observaționale.
În Europa medievală și renascentistă, coarnele de unicorn, sau ceea ce se pretindea a fi coarne de unicorn, erau foarte apreciate și incredibil de scumpe. Familiile regale din întreaga Europă le păstrau în seifuri cu comori și le foloseau pentru a detecta sau neutraliza otrăvurile din alimente. Regina Angliei, Elisabeta I și alți aristocrați le apreciau atât ca instrumente medicinale, cât și spirituale. Deși unele dintre aceste coarne au fost ulterior identificate ca fildeși de narval, acest lucru nu infirmă ideea existenței unicornului, ci ridică întrebări despre motivul pentru care oamenii credeau atât de puternic în puterea lor și cine a introdus pentru prima dată ideea că acești fildeși erau legați de un animal terestru.
În plus, unicornul a rămas un simbol puternic în heraldica regală. Stema Regală a Regatului Unit prezintă astăzi un unicorn înlănțuit, iar Scoția a adoptat unicornul ca animal național. În limbajul heraldic, un unicorn reprezintă puritatea, independența și rezistența aprigă, iar prezența sa sugerează că creatura, sau ceea ce simboliza, a avut cândva o importanță în lumea reală. Nobilii și regii nu își împodobesc scuturile cu creaturi aleatorii din basme, ci aleg animale care impun respect și evlavie.
Cea mai probabilă explicație este aceea că unicornii erau animale reale, rare, posibil similare cu saola modernă, așa-numitul „unicorn asiatic” fotografiat abia în anii 1990. Saola este o specie secretă, trăiește în pădure și este atât de evazivă încât mulți au crezut că este o legendă până de curând. Este o dovadă că mamiferele mari pot exista fără a lăsa o evidență fosilă extinsă sau a fi observate pe scară largă. Dacă un animal precum saola poate supraviețui necunoscut atât de mult timp, atunci o creatură asemănătoare unicornului, poate solitară, sensibilă la oameni și foarte prețuită, ar fi putut exista și apoi să dispară.
Și această dispariție are sens.
Dacă coarnele de unicorn ar fi fost văzute ca fiind puternice, protectoare sau magice, astfel de animale ar fi fost vânate neobosit. Așa cum rinocerii sunt braconați astăzi pentru coarnele lor, o specie de unicorn ar fi putut fi eradicată de secole de vânătoare excesivă, cu mult înainte ca știința modernă să o poată cataloga. Combinați acest lucru cu defrișările și prăbușirea vechilor ecosisteme și este ușor de înțeles cum ar fi putut dispărea unicornul – realitatea sa fiind înlocuită de legendă.
În concluzie, teoria conform căreia unicornii erau reali nu este doar plauzibilă, ci poate fi și mai logică decât ideea că fiecare cultură de pe Pământ și-a imaginat independent același tip de creatură cu coarne, asemănătoare unui cal, cu proprietăți magice. Convergența scrierilor istorice, obsesia regală pentru coarnele de unicorn, simbolismul heraldic și descoperirea unor analogi rari din lumea reală, precum saola, indică o specie pierdută, nu o simplă fantezie. Unicornul poate să nu fi arătat exact ca versiunile stilizate din picturile medievale, dar un animal rar, cu coarne, cu o prezență izbitoare, probabil a cutreierat cândva în locuri îndepărtate ale lumii – până când oamenii l-au șters și i-au transformat amintirea în mit, alături de giganți, dragoni și mulți alții.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Timp de secole, unicornii au fost respinși ca fiind creaturi mitice, simbolice, la fel ca dragonii sau zânele. Însă această respingere ignoră un volum substanțial de dovezi istorice, referințe culturale și obiecte fizice care indică o concluzie cu totul diferită: aceea că unicornii ar fi putut fi animale reale, acum dispărute sau ascunse și amintite prin mituri distorsionate. Spre deosebire de alte creaturi fantastice, unicornii au fost tratați în multe texte antice și medievale ca specii biologice reale; rare, misterioase, dar nu imaginare. Gânditori antici precum Aristotel și Pliniu cel Bătrân au descris creaturile asemănătoare unicornilor în termeni naturalişti, nu ca legende, ci ca animale care trăiau în ținuturi îndepărtate.
