Este Pământul viu? Are el propria viaţă, independentă de cea a fiinţelor care o populează? Are propriul spirit, propria cunoaştere şi propria voinţă? Unii spun că da şi cred că, într-un mod straniu, Pământul ne cunoaşte pe toţi şi ocroteşte orice fiinţă care pune piciorul pe pământul său, indiferent de provenienţa ei sau de specie. Ceea ce caracterizează acest „spirit“ este toleranţa şi trăsătura maternă, de adopţie a oricărei fiinţe. Astfel, Pământul pare că are o gândire proprie şi multă, multă înţelepciune.
Doctor F. Machado din Lisabona sugera posibilitatea câmpului gravitaţional al Pământului de a pulsa lent, făcând Pământul să se mărească şi să se micşoreze alternativ. În prezent pare a fi într-o stare de dilatare maximă şi trebuie să urmeze o perioadă de contracţie. Din moment ce există pulsaţia apei vii şi a celei moarte, planeta noastră care este alcătuită şi ea din apă, de ce nu ar pulsa în ritmul propriu? Pentru a supravieţui şi noi avem nevoie să primim energie în permanenţă şi biocâmpul nostru să fie încărcat. Planeta are câmp gravitaţional, magnetic, electric… De ce nu şi un biocâmp? Posibil să aibă o inimă?
Unii spun că în lumea subterană există acel soare violet, creat artificial sau nu, care înlocuieşte astrul nostru solar şi oferă condiţii optime pentru desfăşurarea vieţii la asemenea adâncimi. Un soare în mijlocul planetei? Ce este acesta?