Garda Pretoriană: „Securitatea” de care se speria toţi împăraţii romani
În Imperiul Roman, îndatoririle de a suprima nemulţumirile şi de a-l apăra pe împărat erau responsabilitatea Gărzii Pretoriene, înfiinţată de Octavian Augustus la scurt timp după venirea sa la putere, în 27 î.Hr. Dezvoltându-se din garda de corp personală a suveranului, ea a ajuns să îndeplinească funcţia unei poliţii secrete la Roma. Este semnificativ faptul că mulţi dintre membrii săi au renunţat la uniformele militare pentru haine civile, pentru că acest lucru le permitea să se amestece în mulţime fără să fie observaţi, să culeagă informaţii şi să-i ţină sub observaţie pe potenţialii conducători ai opozanţilor.
Cu mult mai bine plătiţi decât soldaţii romani obişnuiţi, pretorienii au devenit din ce în ce mai influenţi. Conduşi de comandantul lor, Lucius Aelius Sejanus, aceştia şi-au demonstrat nou dobândita importanţă asasinându-i cu cruzime pe toţi potenţialii rivali şi adversari politici ai împăratului Tiberius. Acest act de barbarie i-a transformat pe pretorieni în puterea crucială a Romei şi noii făuritori de împăraţi ai imperiului, rol pe care l-au jucat prima dată în anul 41 d.Hr., când s-au asigurat că la tron este ales Claudius.
Din acel moment, fiecare împărat a trebuit să rămână în relaţii bune cu Garda Pretoriană, garantându-le o parte din prăzile imperiale şi oferindu-le funcţii profitabile când se retrăgeau din activitate. În cel mai rău caz, împăratul risca să fie obligat să facă gesturi de conciliere ori să fie înlăturat de la putere. În timpul războiului civil care a urmat după moartea lui Nero, în anul 69 d.Hr., Garda a avut un rol fundamental pentru a decide cine va fi noul împărat; apoi, pe măsură ce Roma decădea tot mai mult, pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi, până când în cele din urmă l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit, uzurpatorul Maxentius, care în 312 d.Hr. a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin, la podul Milvian. De aceea, prima mişcare a noului împărat a fost să desfiinţeze Garda Pretoriană definitiv, declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În Imperiul Roman, îndatoririle de a suprima nemulţumirile şi de a-l apăra pe împărat erau responsabilitatea Gărzii Pretoriene, înfiinţată de Octavian Augustus la scurt timp după venirea sa la putere, în 27 î.Hr. Dezvoltându-se din garda de corp personală a suveranului, ea a ajuns să îndeplinească funcţia unei poliţii secrete la Roma. Este semnificativ faptul că mulţi dintre membrii săi au renunţat la uniformele militare pentru haine civile, pentru că acest lucru le permitea să se amestece în mulţime fără să fie observaţi, să culeagă informaţii şi să-i ţină sub observaţie pe potenţialii conducători ai opozanţilor.
