O ştire din New York Times vrea să ne facă încă o dată să ne îndoim de Biblie. În esenţă, articolul vrea să ne spună că cel puţin faptele din Geneză ar fi false, întrucât se spune de prezenţa cămilelor, care n-ar fi trăit în acea perioadă. Citez câteva fragmente din articol:
Există prea multe cămile în Biblie, care se află şi în afara timpului şi în cea a locului. Probabil că aceste cămile au avut un rol foarte mic sau deloc în viaţa patriarhilor Avraam, Iacov şi Iosif, care au trăit în prima jumătate a celui de-al doilea mileniu î.Hr. (1500-2000 î.Hr.). De exemplu, în Geneza 24 ni se vorbeşte despre servitorul lui Avraam care se duce pe o cămilă într-o misiune care să-i găsească o soţie lui Isaac.
Doi arheologi de la Universitatea din Tel Aviv, Erez Ben-Yosef şi Lidar Sapir-Hen, au folosit datarea radioactivă cu carbon pentru a afla că primele cămile domesticite din Israel au trăit în ultima parte a secolului al 10 î.Hr., cu câteva secole înainte de patriarhi, conform Bibliei. Acesta anacronisme ar arăta că Biblia a fost scrisă sau editată cu mult timp după ce au avut loc evenimentele povestite, şi nu întotdeauna se bazează pe o istorie de încredere ce poate fi verificată. Aceste poveşti cu cămile nu pot fi din cel de-al doilea mileniu î.Hr., ci trebuie să fi provenit dintr-o perioadă mult mai târzie.
P.S. Bun, am înţeles unde vrea să bată ştirea: să ne spună că Biblia vorbeşte prostii, iar poveştile cu cămile din Geneza biblică sunt false. Astfel, s-ar decredibiliza întreaga Biblie. Eu îmi pun însă următoarea întrebare: arheologii au examinat doar nişte oase de cămilă găsite. De unde ştiu ei că nu vor găsi în viitor nişte oase mult mai vechi!? S-au făcut săpături peste tot teritoriul Israelului!? Desigur că nu. Atunci, de ce se grăbesc oamenii de ştiinţă cu aceste concluzii?