Marele domnitor Constantin Brâncoveanu: „Mai bine mori de o mie de ori, decât să-ţi lepezi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ”

Pe 15 august 1714, la Constantinopol i se taie capul bravului domnitor valah, Constantin Brâncoveanu, dar şi fiilor săi. Străbunicul domnitorului era postelnicul David din Brâncoveni, soţul unei vere primare a lui Matei Vodă Basarab. Bunicul domnitorului, vornicul Preda Brâncoveanu, a fost ucis în anul 1658, la Târgovişte, din porunca lui Mihnea al III–lea, iar tatăl său, Papa Postelnicul, a fost şi el ucis în anul 1655. Mama domnitorului era Stanca Cantacuzino, din neamul celebru al Cantacuzinilor, care asigura descendenţa voievodului din împăraţii bizantini.

26 de ani a domnit Brâncoveanu (din 1688 până în 1714), în toată această el căpătând o faimă internaţională. Astfel, de-a lungul timpului el a fost asociat cu celebrul împărat bizantin Constantin cel Mare, cel care a permis creştinismul în Imperiul Bizantin (pentru că a ridicat multe biserici), cu Cosimo de Medici din Florenţa (pentru că a promovat cultura şi educaţia) sau cu regele francez Ludovic al XIV-lea (cu care a fost contemporan – pentru că a dat culturii din Ţara Românească cea mai mare strălucire din istoria ei şi asigurându-i cea mai întinsă iradiere în lumea răsăriteană).

Întreaga activitate a domnitorului s-a desfăşurat în condiţiile vitrege pe care le ofereau numeroşi factori interni şi externi. Astfel, Ţara Românească era înconjurată de 4 puteri situate la marginile ţării – Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Rusia ţaristă şi Polonia. Pe de altă parte, exista un conflict dintre domnitor şi unele mari familii boiereşti, ca Mavrocordat sau Cantacuzino. Cu toate acestea, Constantin Brâncoveanu a reuşit să crească economia ţării, asigurând belşug pentru o perioadă indelungată. De asemenea, el a iniţiat un proces de reformă, în domeniul fiscalităţii, administraţiei şi agriculturii. Şi, aşa cum am menţionat mai sus, el a promovat mult arta şi cultura, prin înfiinţarea de şcoli şi licee, prin încurajarea tipografiilor şi tiparniţelor, pentru tipărirea de cărţi, prin promovarea unui nou stil de arhitectură – stilul brâncovenesc.

Mazilirea domnitorului de către otomani în 1714 s-a dovedit a fi un complot, la care au contribuit Mihail Racoviţă Vodă, bătrânul stolnic Cantacuzino şi fratele său, Mihai – spătarul (unchii domnitorului), Ştefan Cantacuzino (viitorul domnitor) – care invidiau averea şi strălucirea domnului. Brâncoveanu a fost acuzat pe nedrept de trădare, de legături cu puteri creştine, de opresiune a săracilor şi de jefuire a ţării, pentru a-şi depune o imensă avere în străinătate. Firmanul de mazilire de la Înalta Poartă a provocat durere şi jale nespusă în rândul bucureştenilor.

După torturarea domnitorului şi a familiei sale, pentru a afla unde se ascunde averea sa şi în urma solicitării repetate de a-şi părăsi credinţa şi a trece la islamism, domnul, împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul credincios, clucerul Ianache Văcărescu, au fost executaţi prin decapitare la 15 august 1714, în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea, a marelui vizir Ali paşa, a Înaltei curţi otomane şi a ambasadorilor străini. Sfârşitul tragic al domnitorului şi al familiei sale a afectat sentimental întreaga lume creştină. În rândul poporului, care l-a iubit pe vodă, au circulat balade şi cântece şi s-au făcut pelerinaje la ctitoriile şi reşedinţele voievodale.

Constantin Brâncoveanu a mai avut câteva generaţii urmaşi pe linie masculină, ultimul fiind stră-strănepotul său, Grigore Brâncoveanu, care a fost mare ban al Ţării Româneşti şi a murit în 1832. Întrucât el şi soţia sa, Elisabeta Balş, nu au avut copii, o adoptă în 1824 pe o nepoată, Zoe Mavrocordat, care a dus mai departe numele de familie de Brâncoveanu.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.