Romulus Zaroni, un ţăran din Nadastia de Sus, om cu şapte clase primare, a ajuns ministru tocmai pentru că era omul de casă al lui Petru Groza (fost ptim-ministru comunist al României). Despre Zaroni, Corneliu Coposu spunea că „era un chiabur de mâna întâi (…) avea o bibliotecă impresionantă pentru un ţăran, am găsit la el acasă cam 7 – 800 de volume de cultura generală şi de cărţi politice”. Dacă ar fi continuat să-şi gospodărească fermă, Romulus Zaroni ar fi fost, poate, mai câştigat. Din păcate, acesta devine în dată de 6 martie 1945 ministru al Agriculturii şi Domeniilor, funcţie pe care şi-o va păstra până în 29 noiembrie 1946, devenind apoi, până în 30 decembrie 1947, ministru al Cooperaţiei.
Gafele l-au făcut un soi de precursor al lui Bulă. De altfel, în epoca circulă un soi de glumă, care sună cam aşa: Caligula imperator şi-a făcut din cal senator/ Groza, mai sinistru, şi-a făcut din bou ministru”. Cu toate acestea, Corneliu Coposu a avut doar cuvinte de laudă la adresa sa: „A făcut patru clase gimnaziale la un liceu german, vorbea şi citea fluent în această limbă”.
Zaroni a profitat cât mai mult de statutul de ministru: şi-a părăsit soţia, însurându-se apoi cu o femeie cu vreo 20 de ani mai tânără, a reuşit să se mute în casa reputatului jurnalist Pamfil Şeicaru şi să vină acasă, la Nadastia de Sus, cu avionul. O poveste care a rămas în istorie spune că, de fapt, Zaroni şi-a părăsit prima soţie pentru că aceasta refuzase că pământul să fie trecut la colectiv.











