Din secretele împărătesei Josephine, soţia lui Napoleon: 13.000 de sticle de vin
Marie Joséphe Rose Tascher de la Pagerie, cunoscută mai ales drept Împărăteasa Josephine şi ca prima soţie a lui Napoleon Bonaparte, era pentru vremea să ceea ce astăzi numim trendsetter. O împătimită cunoscătoare şi colecţionară de haine, horticultoare şi botanistă inovatoare. Era o gazdă desăvârşită şi, deşi nu era o mare băutoare, avea gusturi absolut uluitoare în materie de vinuri. A depozitat în pivniţa sa de la Malmaison adevărate comori şi a intuit potenţialul minunat al unui vin care avea să fie apreciat la adevărata lui valoare abia un secol mai târziu.
Pe lângă impresionantul morman de facturi neachitate, un inventar oficial realizat la scurt timp după moartea sa (în 1814) releva deţinerea a peste 13.000 de sticle cu vin din toate colţurile lumii. O analiză atentă a listei sale de vinuri evidenţiază un lucru extraordinar pentru vremea respectivă: aproape jumătate din sticlele şi butoaiele Împărătesei proveneau din podgoriile din Bordeaux. Majoritatea, foarte puţin cunoscute în Franţa la vremea respectivă, vor fi deveni nume de top în industria mondială a vinului: celebrul cvartet de castele din regiunea Médoc – Latour, Lafite, Margaux şi Haut-Brion.
Interesant este că, pe timpul Revoluţiei franceze, cu 25 de ani mai devreme, pivniţele Regelui Ludovic al XVI-lea nu conţineau nici măcar o singură sticlă cu vin provenind din sud-vestul Franţei (Bordeaux). Preferinţa aristocraţiei franceze din secolul al XVIII-lea, pentru vinurile din Burgundia şi Champagne era cât se poate de categorică.
A fost realmente Împărateasa Josephine o precursoare a importanţei modificări de preferinţe în materie de vinuri franţuzeşti survenite abia la mijlocul secolului al XIX-lea, când producţia podgoriilor din Médoc a cucerit întreaga lume? Această posibilitate este explorată prin intermediul unei expoziţii intitulate sugestiv „La Cave de Josephine” (Pivniţa Josephinei), găzduită de Castelul de la Malmaison, la vest de Paris, reşedinţa în care Împărateasa şi-a trăit ultimii 15 ani din viaţă şi care a părăsit această lume în iunie 1814, la vârsta de 50 de ani.
La vremea achiziţionării sale în 1799, Castelul de la Malmaison se afla într-o zonă împădurită, astăzi parte din suburbiile capitalei franceze. După divorţul din 1809, Napoleon i-a cedat fostei soţii clădirea cu toate bunurile din ea. Josephine şi-a păstrat, totodată, titlul de Împărăteasă şi, pentru că era o amfitrioană rafinată, seratele sale au ajuns în scurt timp să rivalizeze cu cele de la curtea imperială.
Opţiunea Împărătesei Josephine în materie de vin era în totală contradicţie cu preferinţa generală a acelor vremuri pentru vinurile albe, dulci, iar podgoriile predilecte fiind, fără drept de apel, cele din regiunile Burgundia şi Champagne. Dar nici Împăratul Napoleon nu se înscria în trendul general. Consumă numai Chambertin, un minunat vin roşu din Burgundia.
Cum era atunci posibil ca vinoteca Împărătesei să fie dominată de ilustrul necunoscut vin roşu de Bordeaux?
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Marie Joséphe Rose Tascher de la Pagerie, cunoscută mai ales drept Împărăteasa Josephine şi ca prima soţie a lui Napoleon Bonaparte, era pentru vremea să ceea ce astăzi numim trendsetter. O împătimită cunoscătoare şi colecţionară de haine, horticultoare şi botanistă inovatoare. Era o gazdă desăvârşită şi, deşi nu era o mare băutoare, avea gusturi absolut uluitoare în materie de vinuri. A depozitat în pivniţa sa de la Malmaison adevărate comori şi a intuit potenţialul minunat al unui vin care avea să fie apreciat la adevărata lui valoare abia un secol mai târziu.
