Discul Phaistos conţine un mesaj misterios, vechi de 3.700 de ani
Într-o zi din iulie 1908 arheologul italian Luigi Bernir efectua mai multe săpături în rămășițele palatului din Phaistos. Era pe cale să-și termine ziua, când un muncitor i-a spus plin de emoție că a găsit ceva incredibil. Când a văzut italianul despre ce era vorba, a rămas fără cuvinte: era vorba de ceea ce s-a numit ulterior „discul de la Phaistos”.
De atunci, mai mulți experți au încercat să traducă semnele inscripţionate pe artefact, spunând fie că ar fi vorba de o rugăciune sau de un contract, ori de un calendar religios sau chiar de o relatare a flotei pe care vechii greci au avut-o în Marea Egee.
Discul de la Phaistos este o provocare pentru specialişti, un cod nerezolvat, care, dacă ar fi descifrat, ar oferi cunoștințe preţioase despre una dintre perioadele cele mai legendare ale istoriei grecești: perioada minoică. Împreună cu piatra Rosetta și mecanismul din Antikythera, discul Phaistos face parte din panteonul marilor enigme ale antichității.
Unul dintre lucrurile care fac ca acest artefact să fie unul unic îl reprezintă faptul că semnele care apar pe disc nu sunt desene, ci printuri realizate cu un fel de sigiliu, putând reprezenta astfel unul dintre primele documente tipărite din istorie. Dr. Brekle, profesor de lingvistică în Germania, spune despre acest lucru: „O dovadă clară a folosirii principiului tipografic este discul din Phaistos (1800-1600 î.Hr.). Dacă discul este, după cum se presupune, o reprezentare textuală, avem de-a face cu un text tipărit care îndeplineşte toate criteriile de definire a principiului tipografic”.
De-a lungul secolului al XX-lea au existat numeroase încercări de a descifra conținutul discului, care conţine 61 de cuvinte (30 pe-o parte și 31 pe de altă parte), într-o secvență de imprimare a cărei semnificație este necunoscută.
S-au luat în considerare toate tipurile de ipoteze cu privire la conținutul său, ajungându-se chiar la ipoteza că discul ar descrie mitul fondator al unei civilizaţii necunoscute.
Într-o zi din iulie 1908 arheologul italian Luigi Bernir efectua mai multe săpături în rămășițele palatului din Phaistos. Era pe cale să-și termine ziua, când un muncitor i-a spus plin de emoție că a găsit ceva incredibil. Când a văzut italianul despre ce era vorba, a rămas fără cuvinte: era vorba de ceea ce s-a numit ulterior „discul de la Phaistos”.
