Într-un vechi text evreiesc, ni se arată secretul „încarnării omului celest pe Pământ”, adică a naşterii omului

În vechiul text ebraic al „Cărţii Creaţiei”, se descrie din ce este format omul: spirit (reprezentând elementul cel mai elevat al fiinţei); sufletul (sediul binelui şi al răului, prin dorinţele sale bune sau rele); trupul invizibil – mai grosier – (care menţine legătura primelor două părţi cu trupul din carne, fiind cauza acţiunilor şi a instinctelor vieţii animalice). În „Zohar”, alt text evreiesc vechi, regăsim exprimat la fel de simplu şi de concis şi modul cum se încarnează „omul celest” pe Pământ, ca fiinţă biologică terestră:

„În momentul în care se împlineşte împerecherea terestră, Sfântul – fie numele lui lăudat – trimite aici jos o formă asemănătoare de om şi care poartă amprenta pecetei divine. Această formă asistă la actul despre care am vorbit şi dacă ochiul ar putea vedea ce se întâmplă atunci, ar zări deasupra capului său o imagine cu totul asemănătoare unei feţe omeneşti şi această imagine este modelul după care suntem procreaţi… Ea este aceea care ne întâmpină prima la venirea noastră în această lume; ea este aceea care se dezvoltă odată cu noi şi tot ea este atunci când părăsim pământul. Originea sa este în cer.

În momentul în care sufletele sunt pe punctul de a părăsi şederea cerească, fiecare suflet apare în faţa regelui suprem, învăluit de o formă sublimă, în care sunt gravate trăsăturile sub care el trebuie să se arate aici – jos. Ei bine! Imaginea de care vorbim emană din această formă sublimă; ea este cea de a treia după suflet şi ne precede pe pământ, aşteptând venirea noastră, începând din momentul concepţiei.”