De ce crucea a fost recunoscută ca simbol oficial creştin abia după 8 secole după Hristos?
Simbolurile creştinismului primitiv au fost cu totul altele, în afara crucii. Astfel amintim peştele sau delfinul, ca simboluri ale apei, şi al tuturor puterilor fireşti vivificatoare, ce în climaturile calde se mijlocesc prin apă. Cabalistica vine şi ea să justifice însemnul de peşte ca fiind însemn creştin, susţinând că însăşi prescurtarea din limba greacă: „Iesous CHristos Theou HYous Sotter”, ar duce la acel „ICHTHYS” ce înseamnă peşte. Urmează porumbelul, cu multiple semnificaţii în Vechiul Testament, apoi simbolul mielului pascal, ca şi al bunului păstor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Crucea apare mult mai târziu, iar pentru prima oară ca simbol preluat de la orfici -, dar sub forma unei cruci având câte un peşte legat de fiecare dintre braţele sale orizontale. Se constată şi o redare în primele secole ale erei noastre a semnului crucii sub forma ei actuală, simplă, dar asta aproape cu totul întâmplător.
Simbolul crucii, sub forma pe care o cunoaştem astăzi, este amintit pentru prima oară în scrisoarea Sfântului Nil, din secolul al patrulea, primul care-i conferă însemnului respectiv un oarecare preţ. Unele reguli în ceea ce priveşte crucea ca simbol al creştinismului apar doar din anul 787, atunci când, la cel de al doilea sinod de la Niceea, Tarasius a instituit îndrumări stricte pentru decorarea bisericilor creştine. Atunci, din acel 24 septembrie al anului 787, începe să se admită ca, în cinstea Crucii şi a Evangheliei, să se poată arde miresme, sau să se aprindă lumânări. Deci abia la sinodul al şaptelea, crucea este recunoscută ca unul dintre principalele simboluri creştine.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Simbolurile creştinismului primitiv au fost cu totul altele, în afara crucii. Astfel amintim peştele sau delfinul, ca simboluri ale apei, şi al tuturor puterilor fireşti vivificatoare, ce în climaturile calde se mijlocesc prin apă. Cabalistica vine şi ea să justifice însemnul de peşte ca fiind însemn creştin, susţinând că însăşi prescurtarea din limba greacă: „Iesous CHristos Theou HYous Sotter”, ar duce la acel „ICHTHYS” ce înseamnă peşte. Urmează porumbelul, cu multiple semnificaţii în Vechiul Testament, apoi simbolul mielului pascal, ca şi al bunului păstor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Crucea apare mult mai târziu, iar pentru prima oară ca simbol preluat de la orfici -, dar sub forma unei cruci având câte un peşte legat de fiecare dintre braţele sale orizontale. Se constată şi o redare în primele secole ale erei noastre a semnului crucii sub forma ei actuală, simplă, dar asta aproape cu totul întâmplător.
