Orgoni Crystal

 

Castelul de la Câmpina a lui Haşdeu: un castel pentru spiritism

166

castelul-hasdeuMoartea Juliei Haşdeu în anul 1888 deschide pentru savantul B. P. Haşdeu, nefericitul părinte al poetei, poarta către un domeniu nou de cercetare, cel al sufletului,  şi spre materializarea ideilor în forme simbolice, eruditul afirmându-se în arta arhitecturală  prin cele două temple : cavoul familiei din cimitirul Şerban-vodă (Bucureşti) şi Castelul Julia Haşdeu (Câmpina). În 1893, la invitaţia doctorului C.I. Istrati, familia Haşdeu  face acestuia o vizită
la reşedinţa lui de vară  de la Câmpina. Clima blândă şi atmosfera pitorească a orăşelului de pe Valea Prahovei reuşesc să-l cucerească pe B.P. Haşdeu într-o asemenea măsură încât va decide să cumpere un teren pe numele soţiei şi să construiască acolo castelul.

Unele planuri ne arată că forma iniţială a castelului era alta, semănând mai degrabă cu o catedrală. Construcţia finală era formată din trei turnuri, cel din mijloc fiind domul şi având un rol simbolic de biserică. Pe faţada dinspre nord erau două contraforturi, iar în partea exterioară a domului, din spatele castelului, se găsea încă o cameră pe unde se putea coborî în demisolul central. În 1896 s-a terminat zidirea castelului.  Uşa de piatră se rotea cu uşurinţă, permiţând accesul într-o sală înaltă şi îngustă de unde, prin două oglinzi paralele formând un culoar se ajungea la piciorul monumentalului potir, materializat sub forma unui axis mundi.  Potirul simbolizând Graalul era în acelaşi timp un « mare Crucifix » având în partea superioară pe Christos cu braţele întinse către cer.

În mijlocul sălii circulare a castelului, stă liniştit un stâlp masiv de zidărie, de culoarea marmorii trandafirii. Acesta  nu este altceva decât acel Axis Mundi care separă şi uneşte totodată Cerul şi Pământul, podul care face uniunea dintre starea omenească şi stările supra-individuale.  Graalul, potirul al cărui simbol îl aflăm în Castelul Julia Haşdeu, reprezintă Centrul Lumii, generatorul imortalităţii, esenţa, sacrul. Este vasul preţios, care conţine secretele universului. Tot în castel mai găsim şi statuia lui Hristos,  care este însăşi simbolul mântuirii umanităţii, imaginea supraomului.

Uşa, care face intrarea în castel, este flancată de două tronuri de piatră, tronul simbolizând puterea supremă, puterea divină. Pe ele sunt gravate legile şi simbolurile pitagoreice – cercurile şi pentagrama. Cele 12 legi sunt: 1. Crede în Dumnezeu. 2. Crede în nemurirea sufletului. 3. Crede în darul comunicării cu cei duşi. 4. Iubeşte şi ajută neamul. 5. Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte. 6. Iubeşte şi ajută fără a precugeta la folosul tău. 7. Nu te necinsti pe tine însuşi, ca să te cinstească alţii. 8. Nu necinsti pe alţii ca să te cinsteşti pe tine însuţi. 9. Nu necinsti munca, căci munca e viaţă. 10. Când faptul ţii, atunci adevărul ştii. 11. Când nu vrei să  crezi, atunci nu poţi să vezi. 12. Când cauţi dovadă atunci găseşti tăgadă.

Acest castel ocupa un loc important în preocupările spiritiste ale lui Haşdeu; în ultima parte a vieţii sale, el se retrage aici, în acest Templu al Spiritului fiicei sale, construit după proiectele transmise de spiritul ei – după cum mărturisea Haşdeu – şi este dedicat în întregime memoriei fiicei venerate. El se dedică, de asemenea, spiritismului, profund încredinţat că poate lua legătura cu mult iubita fiica ; de altfel, într-una dintre încăperile castelului se afla o gaură în perete: pe acolo pătrundea în castel duhul Iuliei.

În şedinţele spiritiste căruia Haşdeu li se dedică, se fac fotografii în încercarea de a surprinde şi imortaliza misterul. O izbândă o reprezintă imaginea bunicului lui Haşdeu, Tadeus Haşdeu, fotografiat pe o placă sensibilă Lumiere. Savantul a afirmat că spiritul Iuliei l-a ajutat să ia legătura cu cel al fratelui său Nicolae, cât şi al tatălui său. Mai mult, Haşdeu explica în prologul cărţii sale despre spiritism, intitulată „Sic cogito” în care şi-a exprimat credinţa despre „ştiinţa sufletului” , că această lucrare i-a fost dictată chiar de către fiica sa, la şase luni după moartea acesteia, în urma contactului cu spiritul ei. La şedinţele de spiritism ale lui Haşdeu, au luat parte numeroşi intelectuali ai vremii, printre care pictorul Nicolae Grigorescu, care locuia în apropierea castelului şi arhitectul Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, Toma Dobrescu. Participanţii la aceste şedinţe de spiritism, datele lor, practicile din camera de spiritism a lui Haşdeu, toate se regăsesc în notiţele acestuia.

Şedinţele de spiritism care se desfăşurau la castel au creat legende printre locuitorii micului orăşel – Câmpina. Au rămas mărturii scrise, semnate de ziaristul ardelean Teodor Olimpiu Albini, care a trecut munţii cu paşaport pentru a merge la Câmpina, unde a cules folclor oral despre castel şi despre spiritul care îl vizită; au fost acestea preluate mai târziu în revistă „Cosânzeana” din Braşov. Iată numai una dintre aceste legende : „Noaptea, dincolo de porţile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cântând la pian. Se aud şi strigătele de „Bravo!” şi aplauzele lui Haşdeu”. Sunt mărturii de tot felul asupra şedinţelor de spiritism de la castel, dar cele mai importante rămân cele scrise chiar de Haşdeu.