Veneţia se inundă permanent?

1.193 vizualizari

venetiaPe data de 1 decembrie 2008, Veneţia era inundată în  proporţie de 90% de  apele lagunei. Era efectul creşterii nivelului apei în lagună la cota 1,56, adică 1 metru şi 56 de centimetri peste nivelul mediu al apei de aici. Acqua alta, adică acest fenomen prin care nivelul apei se ridică peste cotele normale, a dus la inundarea majorităţii străzilor şi pieţelor. Vestea a făcut rapid turul agenţiilor de presă din întreaga lume. Au urmat ştiri alarmante, iar imaginile filmate au reaprins dezbaterile despre fragilitatea acestui oraş. Puţine au fost însă instituţiile de presă din lume care au căutat să explice ce s-a întâmplat de fapt pe 1 decembrie la Veneţia.

Fenomenul, numit acqua alta, este rezultatul suprapunerii mai multor cauze:

Vânturile puternice – provenite fie din sud (aşa numitul Scirocco) fie din nord – est (sau Bora) împing apele Mării Adriatice spre Laguna Veneţiei, care este situată în marginea de nord – vest a acesteia. Aceste ape împinse de vânt intra în lagună prin cele trei guri şi, astfel, nivelul apei în laguna creşte. Începând de duminică trecută, în laguna veneţiană a început să sosească apa împinsă aici de către vântul numit scirocco.

Variaţia bruscă a presiunii atmosferice în partea de nord a Mării Adriatice – poate duce la apariţia unor fenomene numite seise (ridicări bruşte ale nivelului mării). Iar la Veneţia, după ce săptămână precedentă fusese neobişnuit de rece (presiune atmosferică foarte ridicată), presiunea a scăzut brusc, odată cu venirea scirocco, adică a vântului cald din Africa.

Mareea astronomică –  care are valori mai ridicate în perioada cuprinsă între echinocţiile de toamnă şi primăvara – şi-a adus şi ea contribuţia.

Este Veneţia inundată permanent? Nu. Atunci când se manifestă fenomenul acqua altă oraşul este inundat numai în timpul fluxului, timp de câteva ore (depinde, evident, de cât de mare e creşterea nivelului apei). Fluxul revine odată la aproximativ 14 ore. La fiecare acqua alta este inundat tot oraşul? Nu. În funcţie de mărimea cu care creşte nivelul apei în laguna oraşul este acoperit mai mult sau mai puţin de ape. Prima zonă care se inundă este Piaţa San Marco (zonă mai coborâtă a oraşului), atunci când apă ajunge în jurul cotei de 90 de centimetri. Tot printre primele zone inundabile sunt şi cele din jurul Podului Rialto, acolo unde cota oraşului este deasemenea mai coborâtă.

Totuşi, de aproape 4 decenii presa mondială a început să anunţe că Veneţia se scufundă. Şi, într-adevăr, timp de aproape jumătate de secol oraşul s-a scufundat cu circa 23 de centimetri. Această scufundare se datora extracţiei masive de apă în scopuri industriale, în special pentru fabricile de pe uscat (oraşele – satelit Marghera, Mestre). Volumul de apă extrasă era mult mai mare decât acela cu care acviferele (stratele care conţin apă, în acest caz nisipuri) se reincarcau. De aceea zona lagunei, mai ales Veneţia, începuse să se scufunde foarte rapid pentru că acele nisipuri se tasau. Cercetătorii italieni, alături de autorităţi, au elaborat un plan special prin care au oprit aceasta exploatare necontrolată a apei şi, deci, şi fenomenul de tasare. Prin urmare, fenomenul de scufundare al Veneţiei aproape s-a oprit în ultimul deceniu.