Hugh Auchincloss Brown, un susţinător al teoriei cataclismelor terestre, interpretează unele din cataclismele trecutului ca fiind provocate atunci când polii magnetici s-au deplasat faţă de polii de rotaţie, făcând Pământul să se clatine axial până când axele s-au realiniat pentru ca acum să se rotească asemenea unei mingi gigantice.
El arată că Pământul se roteşte după axa actuală de circa 7.000 de ani, ceea ce a făcut ca greutatea calotei polare sudice să crească la 19 cvadrilioane tone, cât are în prezent, fapt ce sugerează următoarele alternative: fie greutatea gheţii se va mări şi va dezechilibra axa terestră, fie această gheaţă se va topi, ceea ce va face ca nivelul apei să crească cu circa 100 de metri faţă de nivelul actual, inundând porturile şi porţiunile de uscat joase, aşa cum e posibil să se fi întâmplat şi în trecut.
Această teorie a planetei care se clatină are un corespondent straniu în legenda indienilor hopi despre sfârşitul uneia dintre lumile precedente. Sotuknung, prima creaţie şi soţie a Creatorului, a distrus A Doua Lume poruncind celor doi gemeni uriaşi să-şi părăsească posturile de la Polurile Axiale Nord şi Sud, unde aveau sarcina să ţină în loc rotirea Pământului. Când şi-au părăsit posturile, lumea şi-a pierdut echilibrul, a început să se rotească în jurul axei şi s-a rostogolit de două ori.
Legenda hopi spune: „Munţii s-au prăvălit în mări cu un zgomot asurzitor, mări şi lacuri s-au revărsat peste ţărmuri; şi în timp ce lumea se învârtea prin spaţiul lipsit de viaţă, s-a transformat într-un bloc de gheaţă. Aşa s-a sfârşit A Doua Lume… toate elementele care compuneau A Doua Lume au… îngheţat… fără viaţă, în afară de oamenii adăpostiţi în lumea lor subpământeană…”