Lacul Alchichica din Mexic se remarcă printr-o serie de caracteristici aparte, ce îl diferenţiază net de lacurile obişnuite. Astfel, conform măsurătorilor efectuate de o echipă de scufundători s-a stabilit că adâncimea sa atinge numai puţin de 700 de metri. În plus, Alchichica prezintă şi o serie de fenomene surprinzătoare:
Bile albe de lumină în jurul lacului
• Lacul proiectează pe verticală un adevărat con al liniştii, al cărui diametru creşte o dată cu altitudinea. Orice aeronavă care trece prin el, atâta timp cât durează traversarea, are scoasă din uz întreaga aparatură radio;
• Avioanele sunt însoţite uneori de bile de lumină, pe timpul traversării;
Când afară e înnorat, în jurul lacului e senin!
• Când toată regiunea este acoperită de nori groşi, în 80% din cazuri, deasupra lagunei se menţine o pată, o gaură de cer senin, vizibilă de la zeci de kilometri de jur-împrejur;
Indiferent dacă plouă sau e arşiţă, nivelul apelor rămâne constant
• Indiferent de anotimp, cota apei este constantă. Când ploile fac să crească nivelul mlaştinii din apropiere cu peste 3 metri, sau când arşiţa verii evaporă aproape tot lichidul din aceeaşi mlaştină, Alchichica nu-şi modifică adâncimea cu mai mult de 5 cm. Explicaţia nu poate fi decât una singură: sub lac există un sistem de sifoane extrem de sensibil şi eficient. Apa în exces este înmagazinată în rezervoare subterane şi este redată albiei vizibile la exterior abia în momentul în care pierderile prin evaporare impun o compensare, pentru menţinerea constantă a nivelului.
Lacul îşi schimbă culorile des…iar apele amare, sărate şi dulci din lac nu se amestecă niciodată
• Alchichica înseamnă apă amară. Datorită prezenţei sărurilor minerale, culoarea apei se modifică permanent, trecând printr-o gamă fantastică de nuanţe: de la albastru la verde, galben sau plumburiu. Au fost remarcate şi efecte terapeutice.
• În lac există mase de apă sărată şi dulce, care niciodată nu se amestecă, straturile în care sunt dispuse modificându-şi poziţia în adâncime în timpul nopţii datorită, probabil, variaţiei gradientului de temperatură.
Pereţii lacului au o compoziţie diferită
• Pereţii lacului sunt căptuşiţi cu un material a cărui compoziţie este net diferită de a stâncilor din jur: magnezită compactă de 96% puritate.
Sub lac există hieroglife stranii…
Încercând să descopere mecanismul prin care nivelul apei este păstrat constant, Pedro Ferriz şi Christian Siruguet au efectuat câteva scufundări la Alchichica, până la adâncimea de 50 de metri. La 45 de metri adâncime, în partea vestică, un mic zid de lespezi întrerupea peretele de rocă şi, câţiva metri mai sus, hieroglife stranii marcau suprafaţa unui bolovan. Conform celor doi cercetători, configuraţia pereţilor nu poate fi decât rezultatul unei intervenţii inteligente.
Scufundătorii azteci stăteau sub apă jumătate de oră fără costum de scafandru!
La fiecare 15 metri, pe verticală, există o suprafaţă plană de 2-3 m lăţime, care continuă cu scurte şi rare denivelări pe pereţii de nord, est şi sud. De la suprafaţă în profunzime, există trei drumuri rotunde, care, dacă au fost construite înainte de inundare, atunci ele reprezintă urmele unei activităţi miniere al cărei obiectiv era extragerea magneziului. Este însă foarte posibil ca mina să fi fost exploatată sub apă, deoarece în capitolul 81 al Cronicii lui Tezozomoc este menţionată o metodă care permitea scufundătorilor azteci să rămână la mare adâncime chiar şi o jumătate de oră, fără mască, fără costum de scafandru şi fără decompresiune, introducând pur şi simplu în apă un amestec de pietre albastre şi carbon.
Alchichica, format în urma unor explozii nucleare?
În regiune se mai găsesc câteva ochiuri de apă asemănătoare: Atexcae, de exemplu, este situat într-un crater dreptunghiular de 150 m adâncime, de ai cărui pereţi stâncoşi verticali se agaţă cu dificultate câteva plante anemice. La 20 de km de Alchichica există un trio de dealuri răvăşite şi pleşuve, cu riduri adânc brăzdate de eroziune, numite Las Derrumbadas {Prăbuşitele). Unele ipoteze susţin că Prăbuşitele nu sunt altceva decât bucăţile de rocă azvârlite de exploziile care au format ciudatele lagune. Există, în adevăr, anumite metode pirotehnice care permit orientarea traiectoriei materialului rezultat în urma unei explozii, astfel încât acesta să cadă într-un anumit loc şi la o anumită distanţă. Pentru a obţine însă performanţa de la Alchichica sau Atexcae ar fi fost necesară utilizarea bombelor atomice, dar nivelul radioactivităţii în zonă nu a revelat nimic anormal.
Dacă cobori sub 20 de metri în lac, corpul se duce la fund ca un bolovan
În privinţa ochiului de apă de la Atexcae, Federaţia Mexicană a Activităţilor Subacvatice îi atenţionează pe scufundători să nu coboare mai mult de 20 de metri, deoarece riscă să nu mai poată ieşi la suprafaţă. Densitatea apei este atât de mică, încât corpul se duce la fund ca un bolovan. Pereţii lacului sunt formaţi din rocă goală până la 10 m, după care urmează 20 de metri acoperiţi cu o depunere albicioasă şi lipicioasă, presărată cu ventuze pustuloase, iar mai jos, un strat de substanţă neagră asemănătoare cărbunelui. Testele au demonstrat că aspectul pereţilor nu este produsul sedimentării, iar compoziţia materialului respectiv este străină de a solului din zonă.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Pereţii lacului au o compoziţie diferită
