Încă 6,1 de milioane de stele au fost scanate de cercetători: nicio urmă de civilizaţie extraterestră!
Astronomii au ascultat, fără să-şi dea seama, peste 6,1 milioane de stele în timpul căutărilor anterioare de semnale extraterestre, conform unui studiu prezentat de Louisa Mason, doctorandă la Universitatea din Manchester, la Întâlnirea Națională de Astronomie a Societății Regale de Astronomie, care a avut loc la Birmingham în iulie 2026. În ciuda zonei de căutare mult mai mari, nu a fost detectat niciun semnal promițător. Vestea a venit după ce Mason a reexaminat observațiile făcute de radiotelescoapele Green Bank și Parkes. Cataloagele stelare existente sugerau că telescoapele au observat 288.315 stele în cadrul a 1.327 de observații. Dar când Mason a comparat aceste studii cu Modelul Galactic Besançon, o simulare a Căii Lactee, a descoperit că observațiile au acoperit milioane de stele suplimentare prea slabe pentru a apărea în cataloagele convenționale.
„Unul dintre cele mai interesante lucruri legate de această lucrare este realizarea faptului că am studiat mult mai multe stele decât se credea inițial”, a declarat Mason într-un comunicat al Societății Astronomice Regale. „Chiar și o observație foarte mică poate conține un număr și o diversitate imensă de stele pe care poate nu am fi intenționat niciodată să le studiem”.
Un radiotelescop nu ascultă doar steaua din centrul țintei sale. Câmpul său vizual conține și nenumărate alte stele, permițând cercetătorilor să efectueze ceea ce este cunoscut sub numele de „SETI simbiotic”. În practică, asta înseamnă că o căutare a inteligenței extraterestre se poate baza pe observațiile regulate ale unui telescop, în loc să necesite ca fiecare observație să fie concepută special pentru cercetarea extratereștrilor.
Amploarea descoperirii lui Mason este extraordinară, dar asta nu înseamnă că acele milioane de stele au fost cercetate în profunzime. Este posibil ca telescoapele să le fi observat doar pe scurt, iar instrumentele lor au acoperit o gamă limitată de frecvențe radio. Un semnal ar fi putut fi ușor ratat dacă ar fi fost transmis între observații sau la o frecvență pe care studiile nu au examinat-o. Această distincție contează. Numărarea unei stele în câmpul vizual al unui telescop nu este același lucru cu efectuarea unei investigații susținute a sistemului său planetar. Numărul principal este imens. Timpul de ascultare, prin comparație, rămâne categoric mic.
O mare parte din căutările SETI s-a concentrat pe așa-numita „gaură de apă”, un interval între frecvențele de emisie radio ale hidrogenului atomic la 1.420 MHz și hidroxilul la 1.666 MHz. Combinația de hidrogen și hidroxil formează apa, o moleculă asociată cu viața așa cum o cunoaștem.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Astronomii au ascultat, fără să-şi dea seama, peste 6,1 milioane de stele în timpul căutărilor anterioare de semnale extraterestre, conform unui studiu prezentat de Louisa Mason, doctorandă la Universitatea din Manchester, la Întâlnirea Națională de Astronomie a Societății Regale de Astronomie, care a avut loc la Birmingham în iulie 2026. În ciuda zonei de căutare mult mai mari, nu a fost detectat niciun semnal promițător. Vestea a venit după ce Mason a reexaminat observațiile făcute de radiotelescoapele Green Bank și Parkes. Cataloagele stelare existente sugerau că telescoapele au observat 288.315 stele în cadrul a 1.327 de observații. Dar când Mason a comparat aceste studii cu Modelul Galactic Besançon, o simulare a Căii Lactee, a descoperit că observațiile au acoperit milioane de stele suplimentare prea slabe pentru a apărea în cataloagele convenționale.
