Descoperit de italianul Giuseppe Piazzi în 1801, Ceres este cel mai mare obiect din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. A fost considerat ca fiind asteroid mai mulți ani, dar Ceres este atât de mare și de diferit faţă de ceilalţi asteroizi, încât oamenii de știință l-au clasificat ca planetă pitică în 2006. Asta în ciuda faptului că este de 14 ori mai mică decât o altă planetă pitică celebră, Pluto.
S-a presupus multă vreme că Ceres este doar o stâncă spațială stearpă, dar nava spațială NASA Dawn a capturat imagini de înaltă rezoluție ale suprafeței sale, care arată că Ceres este activ din punct de vedere geologic. O echipă de oameni de știință din Statele Unite și Europa a analizat imaginile transmise de pe sonda spaţială, la doar de 35 de kilometri distanţă de asteroid. Echipa s-a concentrat pe craterul Occator și a constatat că sub suprafața sa există un „rezervor extins” de apă marină. Folosind imagini cu infraroșu, o echipă a descoperit prezența compusului hidrohalit – un material comun întâlnit în gheața marină, dar care până acum nu a fost niciodată observat în afara Pământului.
Maria Cristina De Sanctis, de la Instituto Nazionale di Astrofisica din Roma, a declarat că hidrohalitul este un semn clar că Ceres a avut un ocean. „Acum putem spune că Ceres este un fel de lume oceanică, așa cum sunt unii dintre sateliţii lui Saturn și Jupiter”, a spus ea pentru AFP. „Materialul găsit pe Ceres este extrem de important în ceea ce privește astrobiologia. Știm că aceste minerale sunt esențiale pentru apariția vieții”, a mai spus omul de ştiinţă italian.