
Un obiect ceresc cu o masă de 8 ori mai mare decât cea a lui Jupiter s-ar fi putut roti în jurul Soarelui, apropiindu-se de orbita actuală a planetei Marte, înainte de a schimba cursul a patru planete ale sistemului solar, spune un nou studiu. Rezultatele ar putea arunca lumină asupra motivului pentru care traiectoriile acestor planete au anumite caracteristici particulare.
Timp de zeci de ani, astronomii au discutat despre cum s-au format planetele sistemului solar. Cu toate acestea, majoritatea ipotezelor coincid în tipul de orbită pe care ar trebui să-l aibă planetele: cercuri aranjate concentric în jurul Soarelui și localizate pe același plan. (Cu toate acestea, niciuna dintre cele opt planete, inclusiv Pământul, nu are orbite circulare perfect). În plus, traiectoriile planetelor nu sunt localizate exact în același plan. În comparație cu Mercur (a cărui orbită, în cadrul familiei noastre planetare, este cea mai înclinată), traiectoriile celor patru planete uriașe exterioare – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun – arată mici abateri în raport cu orbitele ideale.
Potrivit lui Renu Malhotra, om de știință planetar la Universitatea Tucson / Arizona și co-autor al noului studiu, explicarea acestor discrepanțe a fost o provocare. Malhotra a spus: „Astrofizica teoretică a constat demult că orbitele s-au abătut și s-au înclinat faţă de planul lor mediu, nici prea mult, nici prea puțin”. În timp ce investigațiile anterioare s-au concentrat asupra modului în care interacțiunile dintre aceste planete și-au remodelat orbitele, Malhotra a spus că „aceste ipoteze nu sunt în concordanță cu anumite detalii importante ale orbitelor observate”.
Pentru a aborda această enigmă, Malhotra și colegii săi au considerat un scenariu mai puțin examinat: un obiect vizitator, de mărimea unei stele, a modificat traiectoriile acestor planete în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani. Folosind modele de calculator ale celor patru planete exterioare, echipa a efectuat 50.000 de simulări; unul dintre scenariile posibile arată că intrusul s-a apropiat la mai puțin de 20 de unități astronomice (UA) de Soare, modificând orbitele planetelor uriașe până la starea lor actuală. Ar putea fi vorba de stele pitice maronii, care adesea sunt numite „stele eșuate”, adică corpuri cerești mai grele decât planetele, dar nu la fel de masive ca stelele.
Sursa: studiul ştiinţific „A substellar flyby that shaped the orbits of the giant planets” / arxiv.org