Descoperiri ştiinţifice din vechime, uitate şi reinventate: vaccinul a fost descris de indieni, cu mii de ani în urmă, anestezia – în sec. XVII, penicilina – în Evul Mediu, oxigenul – acum 2400 de ani, America – în antichitate, şi multe altele…

V-aţi întrebat vreodată dacă descoperirile ştiinţifice şi medicale nu sunt de fapt decât nişte redescoperiri din vechime? Iată o mulţime de exemple. De exemplu, vaccinarea o găsim descrisă, cu mult timp în urmă (mii de ani) într-una din „Vede”, şi anume în „Sachava Grantham”. Textul respectiv a fost citat de Moreau de Jouet, la 16 octombrie 1826, în a sa „Memoire sur la variolice”, prezentată Academiei de Științe: „Colectați lichid din coșurile purulente pe vârful unui bisturiu și înțepați brațul, astfel încât lichidul să pătrundă în sânge. Se va produce febră, dar boala va slăbi și nu vor fi motive de alarmare”. Urmează apoi o descriere precisă a simptomelor ce vor fi observate.

Referitor la anestezice, putem consulta o lucrare a lui Denis Papin, scrisă în 1681 și intitulată „Operația fără durere”, care, la rândul ei, se bazează pe vechi experimente chineze cu cânepa indiană, ori folosirea terapeutică a vinului de mătrăgună, binecunoscut în Evul Mediu și complet uitat din secolul XVII, ale cărui efecte au fost studiate de un anume doctor Auriol din Toulouse, în 1823. Nimeni nu s-a deranjat să verifice rezultatele obținute. Dar Penicilina? Aici putem menționa, pentru început, un remediu empiric folosit tot în Evul Mediu și anume, efectele brânzei de Roquefort. Dar există ceva și mai extraordinar: Ernest Duchesne, un student de la Școala Militară de Sănătate din Lyon, a prezentat, la 17 decembrie 1897, o teză intitulată „Contribuții asupra influenței ostile în microorganisme – antagonismul între mucegaiuri și microbi”. Această lucrare descrie experimente ce arată acțiunea penicilinei (penicillum glaucum), asupra bacteriilor. Nici această teză nu a atras atenția. Merită accentuat acest caz flagrant de descoperire „uitată”, ea situându-se în preajma timpurilor moderne, într-o perioadă în care bacteriologie cunoștea o înflorire deosebită.

Să vorbim despre oxigen. Particularitățile sale au fost studiate în secolul XV de un alchimist pe numele său Eck de Sulsbach. Și mai înainte, Teofrast (sec.4 î.Hr.) statuase deja faptul că o flacără este susținută de „un corp aeriform”, opinie împărtășită și de Clement din Alexandria.

La Nurnberg, un anume Johann Haute construia, efectiv, în secolul XVII, trăsuri cu suspensie pe arcuri; în 1645, un vehicul de acest tip a fost testat pe domeniile Templului, dar societatea înființată pentru valorificarea acestei inovații a murit în fașă. Cristofor Columb s-a inspirat, de două ori, din Corul actului doi al „Medeei” lui Seneca, în care este vorba despre o lume destinată a fi descoperită in secolele viitoare; copiile lui Columb pot fi consultate și azi la biblioteca din Sevilla. Și nu numai de Seneca și-a amintit Columb, ci și de Aristotel, de observațiile sale referitoare la sfericitatea Pămîntului, din „De Coelo”.

Istoria minelor de aur din California este la fel de incredibilă, pe cât de adevărată; în iunie 1848, Marshall a găsit, pentru prima dată, pepite într-un curs de apă concesionat lui pentru construirea unei mori. Dar se știe că Fernando Cortez fusese și el pe acolo, căutându-i pe acei mexicani despre care i se raportase că ar fi fost în posesia unei comori considerabile, deși a întors districtul cu susul în jos, deși, mai apoi, aproape trei secole, bandele de misionari spanioli au tot căutat El Dorado („oraşul de aur”) şi nimic n-a ieșit la iveală. Și totuși, în 1737, cu o sută de ani înaintea lui Marshall, un articol din ziarul „Gazeta Olandei” comenta faptul că, la Sonora existau mine de aur și argint, cărora, gazeta respectivă le dădea coordonatele precise. Mai mult, în 1767, se vindea la Paris o carte intitulată „Istoria naturală și civilă a Californiei”, în care, autorul – Burieil – descria minele de aur în cauză și dădea mărturii ale navigatorilor referitoare la pepitele de aur. Nimeni n-a dat importanță, nici articolului din ziar, nici cărții, deși, un secol mai târziu, „descoperirea” lui Marshall a dat naștere acelei celebre „Gold Rush” („goana după aur”).

Tehnica industrială poate fi organizată, în mare, pe trei repere: experiență, știință și istorie. A elimina ori a neglija pe ultimul este ori orgoliu, ori naivitate. Înainte de a investi sume uriașe într-un anumit domeniu, ar trebui, mai întâi să intrăm în posesia tuturor elementelor aleatorii. Anticii, folosind metode extrem de simple, obțineau rezultate pe care, noi, le putem imita, dar adesea ele sunt greu de explicat, în pofida resurselor noastre teoretice.