În vechime, „zeii” se ocupau de inginerie genetică, creând diverşi hibrizi oameni-animale

2.424 vizualizari
Imagine: needpix.com (Commons Creative – free) + prelucrare proprie

Conform Wikipediei, termenul de inginerie genetică părea, acum ceva timp, ca fiind desprins din domeniul SF. Astăzi, el a devenit o realitate bine conturată și cu rezultate promițătoare în toate domeniile vieții cotidiene. De fapt, ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular. Astfel se obțin microorganisme, plante și animale reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la descendenți.

Dar oare ingineria genetică este doar apanajul tehnologiei de azi sau exista şi în vechime? Sau poate în vechime ingineria genetică era chiar mai avansată decât azi, întrucât în diferite legende citim despre „oameni hibrizi”! Să luăm, de exemplu, „Argonautica” – o poezie epică greacă scrisă de Apollonius Rhodius în secolul al III-lea î.Hr. Aici, putem citi despre „centauri”, adică hibrizi cu trunchiul şi capul de bărbat, dar cu restul corpului de cal. Să fie vorba doar de imaginaţie?

Hibrizii au existat, în Antichitate, şi în alte locuri. Istoricul şi părintele bisericii Eusebius a scris despre hibrizi în volumul V al operelor sale. Eusebius spune: „Zeii au creat diverse fiinţe hibride: au dat viaţă unor fiinţe omeneşti cu două aripi; şi apoi altora, cu patru aripi şi două chipuri şi cu un corp şi două capete… Dar şi unora cu copite de cal şi altora în formă de cal în spate şi de om în faţă… Şi au mai fost creaţi tauri cu capete de om şi cai cu capete de câini, precum şi alţi monştri cu capete de cai şi corpuri de oameni… Apoi, tot felul de fiinţe monstruoase ca nişte dragoni… de multe feluri şi diferite între ele, cărora le-au păstrat imaginile în Templul lui Belus, pictate unele lângă altele…”

Se spune că au existat „fiinţe umane cu două aripi”? Prostii? Atunci, de ce formele lor ne sar în ochi în sculpturile din toate marile muzee? Singura diferenţă este că nu sunt denumite „fiinţe omeneşti cu două aripi“, deoarece arheologia noastră modernă se referă la ele cu termenul „duhuri înaripate”. „Fiinţe omeneşti cu copite de cal”, centaurii, pe jumătate oameni şi pe jumătate cai, sunt imortalizaţi în imaginile din Antichitate. Şi se spune că au fost creaţi „tauri cu capete de om”.

Este posibil, în aceste condiţii, ca poveştile antice din „Argonautica” să nu fie nici pe departe, la urma urmelor, doar simple basme? Sunt relatări ale unor evenimente reale? Şi când anume, în curgerea nesfârşită a timpului, se presupune că s-ar fi întâmplat aceste lucruri? Nimeni nu ştie…