Dacii n-au avut nimic de învăţat de la romani, după cucerirea lui Traian
După cucerirea romană a Daciei de la începutul secolului II d.Hr., dacii n-au învăţat mai nimic de la romani. Astfel, nu s-a păstrat nicio denumire de plantă medicinală din limba latină, dacii fiind cei mai mari specialiști ai antichității în cunoașterea, cultivarea și folosirea plantelor medicinale, neavând ce împrumuta de la romani. Nici în agricultură, romanii n-au avut ce-i învăţa pe daci: Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa, dacă nu din lume; dacii au folosit brăzdarul de fier încă din prima jumătate a sec.IV î.Hr., acesta fiind găsit în mormântul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria).
Cât priveşte îmbrăcămintea, este știut că țăranii noștri mai poartă și azi, în multe zone ale țării, aceeași îmbrăcăminte ca dacii de pe Columna lui Traian (ițari, cămașă lucrată cu flori pe poale și mâneci, cojocele lucrate cu flori, căciulă – pe care romanii nu le aveau) și că femeile dace erau net superioare celor romane, ca stil și artă în toalete (cămașă cu decolteu, ie, fustă cu cloș, fote, basma etc., pe care, de asemenea, femeile romane nu le cunoșteau). Dimpotrivă, romanii veniți în Dacia au adoptat portul dac. Până în prezent, nu s-a găsit niciun monument în care să fie reprezentat un dac în togă romană. În fapt, coloniștii romani erau obligați a adopta portul dac pentru a nu crăpa iarna de frig, așa cum ne demonstrează monumentul sculptural de la Cășei (jud. Cluj) al lui Iulius Crescens (îmbrăcat într-un cojoc miţos), ca și cel de la Apulon.
În privinţa armatei, romanii au împrumutat de la daci vestitul stindard reprezentând lupul și șarpele, unic în lumea antică și care va fi însușit de toate legiunile romane. Însăși organizarea de luptă a fost la început de origine traco-macedoneană, sub forma binecunoscutei falange. Dacii învinși n-au mai avut ce prelua, deoarece armata lor a fost desființată. În schimb, romanii n-au reușit să învețe niciodată să lupte călare folosind totodată arcul, ceea ce explică rapida lor capitulare în fața părților, a carpilor și a popoarelor migratoare.
Referitor la calendar, dacii cunoșteau și foloseau un calendar original solar, care era cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 ani, adică de 1h15’3” pe an, ceea ce constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri. Romanii au avut, inițial, un calendar în care anul era de 10 luni, totalizând 304 zile. Numa Pompilius (753 î.Hr.- 763 î.Hr.) mai adaugă două luni a 30 de zile, ajungând astfel la 366 de zile și 12 h. Deci, eroarea acestui calendar era de 1 zi și 12 ore pe an, cu mult mai mare decât a celui dacic.
Singura realizare pozitivă a romanilor, de care a beneficiat într-o oarecare măsură posteritatea, este sistematizarea normelor juridice cunoscute azi sub denumirea dată în epoca modernă de „dreptul roman”, cu precizarea că el n-a fost adoptat în epoca romană, codificarea făcându-se sub Napoleon. În toate ținuturile locuite de români, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept, numit „obicei al pământului” sau „dreptul valah”, până în sec. XVI-XVII.
După cucerirea romană a Daciei de la începutul secolului II d.Hr., dacii n-au învăţat mai nimic de la romani. Astfel, nu s-a păstrat nicio denumire de plantă medicinală din limba latină, dacii fiind cei mai mari specialiști ai antichității în cunoașterea, cultivarea și folosirea plantelor medicinale, neavând ce împrumuta de la romani. Nici în agricultură, romanii n-au avut ce-i învăţa pe daci: Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa, dacă nu din lume; dacii au folosit brăzdarul de fier încă din prima jumătate a sec.IV î.Hr., acesta fiind găsit în mormântul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria).
