Cele 8 planete ale nostru sistemului solar nu sunt singurele pe care le-am avut vreodată, sunt doar supraviețuitoarele. Dar asta nu înseamnă că celelalte planete au fost distruse. Pământul poate că a avut un frate demult pierdut undeva în spațiul interstelar. Cel puțin o planetă stâncoasă, de aproximativ aceeași masă ca şi Marte, este posibil să fi fost împinsă din sistemul solar timpuriu. Acestea sunt doar câteva dintre constatările unei lucrări ştiinţifice publicată în revista „Anual Review of Astronomy and Astrophysics”.
Astăzi, planetele din sistemul nostru solar sunt ordonate după mărime și compoziție: cele 4 planete interioare stâncoase orbitează spațiul dintre Soare și centura de asteroizi (Mercur, Venus, Pământ şi Marte) şi mai avem 4 planete gigantice (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) – care au adunat mase enorme de gaz și gheață în jurul nucleelor lor stâncoase. Dincolo de Uranus și Neptun, se află tărâmul planetelor pitice, precum Pluto, Eris, Sedna și vecinii lor chiar mai mici, fie că sunt planete pitice sau comete. Dar, parcă ar lipsi ceva.
Pentru a înțelege cum s-a format și a evoluat sistemul solar, oamenii de știință au făcut simulări pe computer, pentru a testa dacă anumite condiții sau evenimente ar fi putut produce un sistem solar ca cel pe care îl vedem astăzi. Iar câteva dintre modelele care explică cel mai bine sistemul solar modern încep cu cel puțin o planetă în plus într-un loc surprinzător. Aceste modele sugerează că sistemul solar exterior conținea inițial una sau mai multe planete stâncoase, aproximativ de dimensiunea lui Marte sau a Pământului, în plus față de giganții de gaz și gheață pe care îi cunoaștem astăzi. În cele din urmă, gravitația planetelor gigantice au împins aceste planete stâncoase de mărimea lui Marte departe în sistemul solar, sau le-au aruncat în spațiul interstelar.
Datorită modelelor computaționale, știm că cele patru planete gigantice au orbitat odată în jurul Soarelui, la distanțe diferite, și poate chiar într-o ordine diferită, față de orbitele lor actuale. Pe măsură ce au crescut, gravitația fiecărei planete a interacționat cu celelalte, făcând planeta Jupiter să se apropie de Soare, în timp ce celelalte trei planete au migrat spre exterior. Dar până acum, niciun model al migrației giganților gazoşi nu explică modul în care toate obiectele din sistemul solar exterior au ajuns pe orbitele lor actuale. Iar unele dintre planetele pitice și obiectele mai mici, situate dincolo de Neptun, s-au format mai aproape de centrul sistemului solar și apoi au fost împinse în periferia rece de către giganții de gaz și gheață.
Orbitele unor obiecte trans-neptuniene nu se apropie niciodată de Soare la mai puțin de 40 UA (1 UA = distanța dintre Pământ și Soare). Conform unui cercetător al studiului mai sus menţionat, astrofizicianul Scott Tremaine, simulările sale au descoperit că în aproximativ jumătate din cazuri, toate planetele de mărimea lui Marte din sistemul solar exterior au fost aruncate în spațiul interstelar. Dar, în jumătatea rămasă, o planetă a fost lăsată pe o orbită similară cu cea a obiectelor cereşti din Centura Kuiper (aceasta este centura de materie primordială ce înconjoară sistemul solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara sistemului solar). Aşadar, planeta 9 este o planetă asemănătoare Pământului, nedescoperită încă, care poate exista chiar la marginea sistemului nostru solar.
Această planetă, „geamănul Pământului”, nu trebuie confundată cu celebra „planetă X”, o planetă ipotetică mult mai mare (ca Jupiter-ul), despre care unii oameni de știință sugerează că ar putea exista în spațiul trans-neptunian.
Observatorul Vera Rubin, când va începe să facă o topografie a cerului la sfârșitul anului 2023, poate fi măsură să descopere această planetă ascunsă la marginile sistemului nostru solar. De asemenea, dovezile pot apărea și în datele misiunii spaţiale Gaia a Agenției Spațiale Europene, dacă gravitația planetei nevăzute va modifica lumina stelelor din fundal. Dar, dacă o planetă stâncoasă de dimensiuni medii a locuit cândva în sistemul solar exterior, acum rătăcește singură în întuneric în spaţiul planetar şi s-ar putea să n-o mai descoperim niciodată, cu actuala tehnologie…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
