Yeti, o creatură timidă, care, de fapt, e doar o legendă

Cunoscut şi sub numele de „îngrozitorul om de zăpadă”, această creatură, una dintre cele mai renumite în rândul diferitelor arătări păroase, jumătate om, jumătate maimuţă, necunoscută în analele ştiinţei, se spune că a supravieţuit în regiunile înalte şi depărtate ale munţilor Himalaya. La fel ca şi în cazul monstrului din Loch Ness, singura dovadă a existenţei sale rămân mărturiile locuitorilor sau muntenilor – determinându-i pe cei sceptici să bănuiască că yeti există doar în imaginaţia farsorilor sau a celor care suferă de rău de înălţime.

Totuşi, locuitorii Nepalului spun că exista trei feluri de yeti: micul yeh-the, mai marele meh-the şi giganticul dzu-the. Legendele în această zonă abundă. Stareţul mănăstirii Thyang-boche de la poalele muntelui Everest povesteşte prozaic despre desele vizite ale lui yeti în grădinile mănăstirii.

Întâlniri cu yeti?

În 1974, o tânără fată Sherpa, Lakhpa Domani, pretinde că s-a întâlnit cu un yeti în timp ce avea grijă de iaci în satul Pheriche, Nepal. Acesta era o creatură mare, asemănătoare unei maimuţe, cu păr negru şi roşcat, cu pomeţi proeminenţi şi ochi mari. O luase în braţe o bună bucată de drum, după care îi dăduse drumul când ea s-a zbătut, apoi a atacat iacii, ucigând doi înainte de a fugi.

Din nou, în ianuarie 1987, un tânăr din nordul oraşului Kashmir se spune ca a fost atacat de o creatură păroasă, cu două picioare, cam de 1,20 m înălţime. Şi aceasta a fugit, ţipând, după ce tânărul o lovise cu un vas găsit la îndemână. Alţi doi săteni care au fost martori la eveniment au spus că animalul a sărit peste un şanţ la fel ca un om.

În 1832, trimisul diplomatic britanic rezident în Nepal descria cum hamalii săi fugiseră de frica unei fiare păroase pe care o numea rakshas, „demon”. Mai târziu, i-au spus englezului că mai mulţi sălbatici de acest tip existau şi erau temuţi prin acele părţi de secole întregi. Occidentalii au observat urme de paşi în 1887, la fel ca un ofiţer din armata britanică ce a ajuns la o înălţime de 6400 m pe muntele Everest în 1921.

Fotografii cu urme de yeti?

Fotografiile din 1937 ale lui F. S. Smythe cu urme de paşi ale creaturilor yeti au fost realizate la o înălţime de 5030 m şi în 1951, traversând gheţarul Melung, alpinistul britanic Eric Shipton a descoperit şi fotografiat urme asemănătoare în zăpadă. Pozele lui arătau o urmă de picior la fel de lungă cât toporul lui de gheaţă, cu formă distinctă a degetelor – prea distinctă, afirmă scepticii. Poate că povestea lui Shipton a început ca o glumă, dar el a menţinut-o când a descoperit că oamenii o luau în serios. Chiar şi aşa, partenerul lui, chirurgul Michael Ward, a insistat că urma este autentică (deşi trebuie să ne amintim ca un alt chirurg era implicat şi el în farsa din 1934 cu monstrul din Loch Ness).

Apăreau însă tot mai multe anunţuri conform cărora yeti fusese observat. Pe muntele Annapurna, în 1970, alpinistul Don Whillans a observat urme de paşi în zăpadă. Mai târziu, la lumina clară a lunii, a privit afară din cortul său şi prin binoclu a observat un animal negru, ca o maimuţă, după care „dintr-o dată… de ca şi cum ar fi ştiut că este urmărit, a ţâşnit de pe loc, luând-o la goană de-a lungul versantului.”

În 1972, o expediţie americană a găsit urme de paşi atât de clare încât au reuşit să le reproducă cu mulaje de plastic. Un an mai târziu, Lord Hunt, lider al expediţiei britanice pe muntele Everest din 1953, a descoperit şi el astfel de urme; fotografiile realizate de el în 1978 arată astfel de întipăriri de 35 cm lungime şi 18 cm lăţime. El crede într-o „creatură necunoscută care trebuie descoperită”.

Yeti, o creatură timidă?

Totuşi nu s-a descoperit trupul nici unui aşa-zis yeti. „Scalpurile de yeti” ce se află în câteva mănăstiri din Himalaya sunt probabil confecţionate din piele de capră, create pentru a reprezenta animalul yeti în dansurile rituale. Dar dacă lipsa cadavrelor de yeti demonstrează inexistenţa acestor creaturi este încă o problemă. Gorilele şi urangutanii nu sunt consideraţi animale mitice deoarece au fost până acum împuşcate, capturate şi aşa mai departe. Dacă există, yeti este o creatură timidă care trăieşte în sălbăticiile de la mari înălţimi – şi pentru binele lui, ar trebui să rămână acolo, unde nu poate fi atins de homo sapiens.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.