Ka, ba şi akh…adică trupul, sufletul şi spiritul la vechii egipteni

3.416 vizualizari

În străvechea gândire egipteană, omul era format din trei elemente diferite: Ka, Ba şi Ach.

1) Ka

Primul element era Ka. Mark Lehner dă cea mai scurtă traducere a lui: putere de viaţă. Deşi se găseşte în fiecare persoană, Ka este concomitent transferabil şi bun comun. Hieroglifa Ka – cu braţele în sus semnifică o îmbrăţişare. Prin îmbrăţişare s-a transmis forţa de viaţă între două persoane sau doi zei şi un rege. Ka a parcurs firul generaţiilor, este generic ori, după cum am spune noi, genetic. Ka al fiecăruia are în urmă nenumărate generaţii până la zeul creator; acesta a transmis Ka zeilor, care, la rândul lor, l-au dat regilor. În momentul morţii revine la izvoarele sale străvechi. Şi aceasta se petrece în timp ce corpul este pregătit să fie mumificat. Deci, Ka trebuie reactivat, ca să se petreacă renaşterea şi peste mormânt să poată păstra legătura cu cei vii. De aceea mortul trebuie să călătorească spre Ka al său.

Ka corespundea, deci, nu numai materiei corpului, ci are şi o componentă imaterială; ar putea fi comparat cu planul unei construcţii. În terminologia noastră actuală, el ar putea fi pus pe acelaşi plan cu ADN, în care sunt înmagazinate toate informaţiile despre persoană şi care, prin moştenire, se transmit mai departe. Astfel Ka nu ar corespunde numai ADN, care este materie, ci şi informaţiei conţinute de ADN, de pildă într-o fază imaterială a omului.

2) Ba

În călătorie, Ka este condus de Ba. Lehner spune că Ba este prestigiul sau apariţia specifică a fiecărei persoane – impresia pe care o face asupra celuilalt. Deseori Ba este tradus prin „suflet” şi este socotit, alături de Ka şi Akh, parte a unităţii eului. Ba pare să aibă o existenţă individuală, de pildă el mănâncă, bea, călătoreşte şi se înmulţeşte. Este reprezentat cu o hieroglifă a zeiţei Isis. Ba al zeilor sunt manifestările lor în natură – stele, lucruri fără viaţă, chiar şi alţi zei. Vântul este Şu, fiul lui Ba. La fel şi Ba al regelui sunt însemne ale puterii sale. Pe timpul vieţii, ei întruchipează puterea şi o exprimă prin corp.

După moarte, corpul este lipsit de viaţă; personalitatea şi statutul persoanei trec într-o persoană ce călătoreşte în lumea vieţii de apoi şi ar putea reveni la mormânt. În viaţa de apoi, Ba nu ar putea funcţiona, dacă corpul ar putrezi; de aceea corpul trebuie golit de tot ce se poate degrada. Ritualul de înmormântare restaurează statutul personalităţii, dar acum întruchipat ca Ba.

Nici Ba nu pare să aibă vreo legătură cu materia corpului, deşi poate aparent să mănânce şi să bea. Ba corespunde cel mai bine structurii extracorporale, când conştiinţa se desparte de corp, iese încet din el şi apoi poate pleca în călătorie prin spaţiu şi timp.îşi păstrează, ca şi corpul real, mâinile şi picioarele – întregul corp -inclusiv conştiinţa. Sunt posibile mişcări şi acţiuni, dar ele nu pot fi percepute de persoana ce există în mod real. Sunt comparabile cu trăirile de după moarte, când, după un accident grav, de pildă, această structură se desprinde de corpul material, iar accidentatul ar putea observa, de la o anumită înălţime, ce se face pentru salvarea sa. Cândva, după aceea, dacă măsurile de salvare au succes, corpul material se reuneşte cu partea despărţită. Rămâne amintirea, respectiva persoană poate povesti totul în detaliu, deşi în acel interval fusese inconştientă. Acest moment s-ar putea denumi o pauză imaterială asemeni unui nivel de dirijare, ce conduce fenomenele ce se petrec în corp.

3) Akh

După ritualul înmomântării, decedatul rege merge cu Ba al său la zeiţa cerului Nut; este ceea ce ştim din textele piramidelor. Lehner conchide că, prin unirea cu stelele regele, devine Akh. Termenul este deseori tradus cu „spirit”, „stare spirituală”. Numele provine din cuvântul ce desemna „lumina strălucitoare”, care este semnul podoabei capului păsării ibis. Akh este cel renăscut, forma transfigurată a vieţii de apoi. Unirea între Ka şi Ba este favorizată de ritualul înmormântării şi duce la transformarea finală a mortului în Akh.

Ca parte a cerului înstelat, numit în textele piramidelor Akh-Akh, regele se poate mişca liber pe şi deasupra pământului. Ca şi Ba, pentru vechii egipteni şi Akh a fost o entitate de sine stătătoare, ce coexista împreună cu Ba şi Ka. Un Akh „activ, bine făcut” ar corespunde în concepţia noastră unui spirit, ce a depăşit pragul dintre lumi si poate acţiona din mormânt, pozitiv sau negativ, în lumea celor vii.

Ni se prezintă aici ceea ce nimeni nu poate spune exact despre noi, cei vii şi ceea ce reprezintă nucleul tuturor religiilor lumii: ce se petrece după moarte. Egiptenii au avut o concepţie foarte clară despre aceasta. Sunt interesante două aspecte: se vorbeşte despre lumina strălucitoare a Akh, ceea ce are o legătură clară cu piramida lui Keops, pusă mereu în legătură cu razele de lumină. Prin această prismă piramida lui Keops ar fi un simbol al acelei unificări din lumea de dincolo dintre Ka şi Ba şi astfel un manifest al lumii de dincolo ca lume a spiritului, ce poate exercita influenţe tocmai din această lume a morţilor asupra lumii celor vii.

Apoi este capul păsării ibis, o dată fără nici o podoabă asemeni lui Ba şi o dată cu podoabă asemeni Akh. Zeul egiptean Thot este deseori înfăţişat cu corp de om şi cap de ibis, mai ales în scena Judecăţii de Apoi, aşa cum o vedeau egiptenii.