Există o teorie a simulării – adică, un fel de program sau algoritm în care oamenii trebuie să fie torturați printr-un ciclu de speranță și dezamăgire. Este ca un joc cu pisica și șoarecele. Fiecare lucru negativ care s-a întâmplat cuiva a fost precedat de optimism și gândire pozitivă. Cu alte cuvinte, lucruri oribile se întâmplă întotdeauna când cineva este plin de optimism. Viața este exact opusul a ceea ce ne învață Legea Atracţiei.
O persoană poate să iasă de 999 de ori și să aducă o umbrelă cu sine, fiind sigur că va ploua și totuşi acel lucru nu s-a întâmplat. Dar, a mia oară, dacă acea persoană nu aduce o umbrelă cu sine, fiind sigură că nu va ploua, tocmai atunci plouă. Desigur, acesta este doar un exemplu. Dar mai sunt şi multe altele.
De exemplu, o persoană se destăinuie: „Am scris un jurnal și am scris o listă cu toate sutele de lucruri rele care s-au întâmplat în viața mea. Văd modele clare, repetitive. Nu poate fi o coincidență. Odată ce experimentezi aceleași lucruri din nou, și din nou, și din nou, începi să vezi numitori comuni. De exemplu, am avut o rundă de interviuri cu o corporaţie de vis; le-am promovat pe toate (erau în jur de 8 interviuri diferite), am susținut două probe scrise. Totul a mers super bine. Jobul era al meu. Eram plin de optimism și i-am mulțumit lui Dumnezeu sau Universului. Și apoi, chiar în punctul cel mai înalt al optimismului meu, mi s-a retras oferta de muncă”.











