Un fenomen, pe care ştiinţa n-a reuşit încă să-l explice, este râsul pe care-l provoacă o anecdotă, o glumă. În mai multe cercetări publicate în anii ’30 în revista „British Journal of Psychology”, doctorul A. Heim a întreprins, la Cambridge, experimente pentru a descoperi câteva legi generale, asupra râsului. Singura concluzie pe care a putut-o trage a fost că o aceeaşi glumă poate determina reacţii diferite, acestea variind de la individ la individ.
Cincizeci de persoane au fost supuse uneia dintre cele mai frumoase teste, neavând a face altceva decât să citească nişte glume. Apoi, li s-a cerut să precizeze în ce constă umorul acestor glume, iar reacţiile lor au fost înregistrate cu grijă, notându-se chiar intervalul scurs până la apariţia râsului şi durata acestuia.
Niciuna dintre cele 32 glume n-a provocat râsul tuturora şi nimeni n-a râs la toate glumele. Iar chiar atunci când un număr de indivizi au apreciat aceeaşi serie de glume, fiecare dintre ei şi-a motivat râsul dintr-un punct de vedere cu totul diferit. Subiecţii au citit întreaga serie de anecdote fără întrerupere, cu un interes şi o veselie crescândă, unul dintre ei declarând că „după o vreme râzi, indiferent dacă anecdota are sau nu haz“.
Cu totul altele sunt însă motivele pentru care o întreagă adunare râde, atunci când cineva îşi povesteşte anecdotele favorite. La multe dintre acestea se râde doar din politeţe, spre a se răsplăti străduinţele povestitorului. Adesea, ascultătorul începe să râdă cu mult înainte de punctul culminant şi aceasta numai din dorinţa de-a se face plăcut, iar persoana care n-a înţeles tâlcul anecdotei, râde mai tare decât toţi ceilalţi, ca să nu fie cumva bănuită de prostie.
Se pare însă că un factor cu mult mai important în declanşarea râsului, la povestirea unei anecdote, este numărul persoanelor care o ascultă. Atmosfera socială joacă un rol mai
hotărâtor, decât însuşi conţinutul glumei. Alţi factori care pot da proporţii râsului sunt: noutatea glumei, dispoziţia povestitorului şi a auditorului, precum şi relaţiile care există între ei, vremea, etc.