„Blindsight” este un roman SF al scriitorului canadian Peter Watts, publicat în anul 2006. A câștigat premiul Seiun pentru cel mai bun roman tradus și a fost nominalizat la premiul Hugo pentru cel mai bun roman. „Blindsight” este un roman care vorbeşte despre prima întâlnire a umanității cu o specie extraterestră inteligentă. Există, desigur, un milion de povești despre primul contact. Dar „Blindsight” se deosebește de alte lucrări asemănătoare, pentru că ceea ce oferă cartea cu adevărat este o meditație profundă asupra naturii inteligenței și asupra conștiinței în general.
Subiectul cărţii este următorul: într-un viitor nu prea îndepărtat, o navă spaţială cu un echipaj de câțiva oameni este trimisă la marginile sistemului solar, după ce Pământul este scanat de dispozitive de origine extraterestră. Acolo, dincolo de orbita lui Pluto, ei găsesc o navă extraterestră masivă, cu care intră în contact. Însă, după un timp, oamenii își dau seama că extratereştrii nu înțeleg cu adevărat nimic. Pur și simplu, deşi extratereştrii cunosc regulile limbajului uman și oferă răspunsuri structurate la orice comunicare pe care oamenii o trimit, răspunsurile lor par a fi fără sens. Oamenii ajung în cele din urmă în nava spaţială extraterestră și îi capturează pe unii dintre ocupanţii ei. Examinând specimenele, devine în curând clar faptul că aceste creaturi nu au arhitectura neuronală necesară pentru a susține conștiința, care apare în creierul uman. În cele din urmă, echipajul ajunge la concluzia uluitoare că, deși extratereștrii sunt mult mai inteligenți decât noi, le lipsește complet conștiința. Ei procesează informații, inovează și rezolvă probleme, dar nu sunt conștienți de ceea ce fac.
De-a lungul istoriei cu privire la evoluția minții umane, a existat întotdeauna o presupunere fundamentală că inteligența și conștiința de sine merg mână în mână. Acest lucru a fost explicit în celebrul dicton al lui Descartes, „Gândesc, deci exist”. Vocea noastră interioară este cea care validează experiențele noastre ca fiind reale și confirmă că ne aparțin. Această inteligență ridicată există pentru că posedăm acest sine, având capacitatea de a reflecta asupra datelor pe care simțurile noastre ni le trimit.
Dar, în ultimele decenii, unii oameni de știință și filozofi cognitivi au început să pună noi întrebări despre ceea ce constituie de fapt conștiința. David Chalmers, de exemplu, se întreba despre ceea ce el numea „zombi filozofici”. Acestea sunt creaturi care apar ca şi noi în tot comportamentul lor exterior, dar le lipsește orice experiență interioară. Nu au deloc interioritate. Pentru zombi, răspunsul urmează stimulului, fără a avea experiență sau sens. Aşadar, ceea ce ne face pe noi deosebiţi de ei este conştiinţa noastră.
Revenind la romanul lui Peter Watts, acesta se întreabă dacă nu cumva conștientizarea de sine pe care o asociem cu conștiința n-ar putea fi doar un supliment de acumulare de energie pentru funcția creierului, dar care nu este necesară pentru inteligență. Din această perspectivă, Sinele ar putea fi o dezvoltare evolutivă care a apărut la oameni, însă el nu este necesar pentru existenţa inteligenţei. Mergând și mai departe, cartea SF ne spune că mințile noastre conștiente de sine sunt, așa cum sugerează un personaj, un fel de „parazit” care domină sistemul nervos al corpului nostru. Astfel, conştiinţa de sine nu ar mai fi necesară și ar fi mai bine dacă ar fi aruncată cât mai curând posibil.
Desigur, ideea existenţei inteligenţei fără conştiinţă de sine pare a fi OK pentru cei care susţin doctrina transumanismului – adică fiinţa umană să fie un fel de robot, care să gândească, să fie inteligentă, dar să nu mai aibă conştiinţă de sine, acel „observator divin” de care vorbesc multe religii ale lumii. Sinele interior al fiecărui om, Observatorul, nu poate fi distrus niciodată şi, chiar şi atunci când trupul uman moare, cineva din interiorul nostru va observa acest lucru. Ceea ce nu înţeleg materialiştii şi cei care nu cred în spiritualitate este faptul că acest Observator există independent de materie, de trup şi de creier!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
