Baza militară secretă sovietică NII-88, o „Zona 51” a Rusiei. Ce se ascundea acolo?

„Zona 51” („Area 51”) este una dintre cele mai secrete baze ale Armatei Americane, fiind situată lângă lacul sărat Groom Lake, din comitatul Nye, statul Nevada (SUA). Area 51 se găsește la circa 133 km în nord-vest de centrul faimosului Las Vegas. Conform unor „conspiraţionişti” (mai degrabă, i-aş numi „detractori”), în „Zona 51” s-ar face experimente cu OZN-uri şi extratereştri capturaţi din aceste OZN-uri.

Dar, puţini ştiu că şi ruşii au propria „Zonă 51”, şi anume o unitate top secret, situată la 60 de km nord-est de Moscova, numită NII-88 (conform lucrării lui Brzezinski – „RedMoon Rising”). Acolo, un cercetător specializat în rachete (pe nume Serghei Korolev, un „Von Braun al URSS-ului), lucra la un proiect secret. De teamă că CIA l-ar putea asasina pe cel mai bun specialist în rachete al Rusiei, Stalin a declarat numele lui Serghei Korolev secret de stat şi a rămas aşa până la moartea lui, în 1966. Lui Serghei Korolev i se spunea „Proiectantul-şef”; NII-88 era cunoscut oamenilor de ştiinţă drept „Biroul”.

Ca şi Zona 51, NII-88 nu exista pe hartă, înainte de revoluţia comunistă, NII-88 era un sătuc numit Podlipki, tot aşa cum Zona 51 fusese odată o mică enclavă minieră numită Groom Mine. Ambele facilităţi au început ca nişte câmpuri de corturi şi hale, accesibile unei liste foarte reduse din elita guver­namentală. Ambele facilităţi aveau să se transforme în instituţii de multe milioane de dolari, unde aveau să fie construite şi testate platforme de spionaj de multe milioane de dolari.

În 1956, tot ceea ce ştia CIA despre NII-88 era că în acest loc Rusia ţinea zecile de savanţi germani capturaţi şi puşi să tru­dească la proiecte ştiinţifice secrete. Aceşti oameni erau versiunea rusească a savanţilor Paperclip din America. În plus, se spune că un număr de 5.000 de profesionişti germani au fost pur şi simplu răpiţi şi duşi împreună cu familiile lor, cu trenuri, dube şi camioane, spre locuri de muncă din afara Moscovei.

CIA a aflat despre existenţa NII-88 spre sfârşitul anului 1955, când sovieticii au decis să-i trimită acasă pe savanţii fostului Reich. Când CIA a aflat de programul de repatriere al ruşilor, a profitat imediat de opor­tunitatea de a culege informaţii şi a iniţiat Operaţiunea „Întoarcerea Dragonului”. Ofiţerii CIA au fost trimişi în Germania, să le dea de urmă savanţilor care lucraseră în Rusia, iar informaţiile căpătate de la ei au fost remarcabile. Includeau date tehnice despre progresele Rusiei în tehnologia radio, în electronică şi în proiectarea armamentului. Dar, spre marea frustrare a CIA, când venea vorba de NII-88, savanţii germani repatriaţi susţineau că habar n-au ce se întâmplă cu adevărat acolo.

Se părea că NII-88 funcţiona pe baza unor protocoale simple, iar savanţii germani nu căpătaseră acces la secrete. Tot ceea ce germanii le-au putut spune agenţilor CIA care îi chestionau era că oamenii de ştiinţă şi inginerii cei mai buni pe care îi avea Moscova lucrau acolo la ceva ce era ultrasecret. S-au făcut speculaţii că ruşii lucrau la rachete balistice intercontinen­tale, care puteau atinge Statele Unite călătorind peste Polul Nord.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.