Orgoni Crystal

 

“Experimentul accidentului de maşină” – un test psihologic extraordinar care arată cum se poate manipula memoria oamenilor cu ajutorul unor cuvinte-cheie

2009

blankLoftus și Palmer au fost doi psihologi care au încercat să demonstreze cât de înşelătoare pot fi amintirile oamenilor. Ei au realizat aşa-numitul “Experiment al accidentului de maşină din 1974”, scopul fiind acela de a determina dacă limbajul folosit în declaraţiile oamenilor poate schimba memoria evenimentelor.

EXPERIMENTUL 1

45 de studenți americani au participat la următorul experiment: li s-au arătat 7 filme cu accidente de circulație, cu o durată cuprinsă între 5 și 30 de secunde. După vizionarea filmului, participanții au fost rugați să descrie ce s-a întâmplat, ca și cum ar fi fost martorii oculari al acelui accident.

Li s-au pus şi întrebări specifice, inclusiv întrebarea-capcană: „Cam ce viteză aveau mașinile atunci când s-au zdrobit / s-au ciocnit / s-au lovit / s-au atins / au luat contact între ele?

Fiecărei grupe de participanţi i s-a pus câte un alt verb, în ordinea descrescătoare a gravităţii: a zdrobi / a ciocni / a lovi / a atinge / a lua contact.

Rezultatul a fost surprinzător. Viteza estimată a maşinilor a fost afectată de verbul folosit în întrebare. Astfel, cu cât verbul era mai grav în exprimare (a zdrobi / a ciocni), cu atât viteza estimată a fost mai mare.

Pentru participanţii cu întrebarea “s-au zdrobit” → viteza medie a răspunsurilor a fost de 65,6 km/h.
Pentru participanţii cu întrebarea “s-au ciocnit” → viteza medie a răspunsurilor a fost de 63,2 km/h.
Pentru participanţii cu întrebarea “s-au lovit” → viteza medie a răspunsurilor a fost de 61,3 km/h.
Pentru participanţii cu întrebarea “s-au atins” → viteza medie a răspunsurilor a fost de 54,7 km/h.
Pentru participanţii cu întrebarea “au luat contact” → viteza medie a răspunsurilor a fost de 51,2 km/h.

Concluzie: Rezultatele arată că verbul a transmis o impresie a vitezei cu care circulau mașinile și asta a modificat percepțiile participanților. Cu alte cuvinte, mărturia martorilor oculari ar putea fi părtinitoare, în funcţie de modul în care se pun întrebările. Loftus și Palmer oferă două explicații posibile pentru acest rezultat:

Explicaţia 1 – Factorii de prejudecată ai răspunsului: Informațiile eronate oferite ar fi putut influenţa răspunsul pe care o persoană l-a dat (un „răspuns-părtinitor”), dar nu au dus la o memorare greşită a evenimentului. Estimările de viteză diferite apar din cauza  cuvântului critic (“zdrobit” / “ciocnit”).

Explicaţia 2 – Memoria este modificată: Cuvântul critic schimbă percepția unei persoane despre accident; această percepție este apoi stocată în memoria despre eveniment a unei persoane.

Dacă a doua explicație este adevărată, atunci ne-am aștepta ca participanții să-și amintească alte detalii care nu sunt adevărate. Loftus și Palmer au testat acest lucru în al doilea experiment.

EXPERIMENTUL 2

Unui grup de 150 de studenți li s-a prezentat un film de un minut, în care era prezentată o mașină ce era condusă pe la ţară; apoi, erau prezentate 4 secunde al unui accident multiplu în trafic.

După aceea, studenții au fost chestionați despre filmul văzut. 50 de studenți au fost întrebaţi: Ce viteză aveau mașinile atunci când s-au zdrobit? Alţi 50 de studenţi au fost întrebaţi: Ce viteză aveau mașinile atunci când s-au atins? Iar ultimilor 50 nu li s-a pus nicio întrebare.

O săptămână mai târziu, fără a vedea din nou filmul, cele 3 grupuri au răspuns la 10 întrebări, dintre care una critică a fost plasată la întâmplare în listă: „Ați văzut vreun geam spart de maşină? Da sau nu?”. Pe filmul original nu a existat niciun geam spart de maşină.

Rezultat: Participanții care au fost întrebați – Ce viteză aveau mașinile atunci când s-au zdrobit? – aveau mai multe șanse să raporteze că au văzut geamuri sparte de maşină (16 răspunsuri din 50). Cei care au fost întrebaţi – Ce viteză aveau mașinile atunci când s-au atins? – doar 7 au raportat că au observat geamuri sparte, iar grupul de control a avut şi mai puţine răspunsuri (6).

Concluzie: Această cercetare sugerează că memoria unui eveniment este distorsionată cu ușurință prin tehnica de interogare. Rezultatele experimentului 2 sugerează că acest efect nu se datorează doar unui răspuns-prejudecată, ci şi memoriei modificate. “Experimentul accidentului de maşină din 1974” are implicații importante pentru întrebările folosite de poliţie atunci când chestionează martorii oculari.