5 experimente psihologice şocante

0
47 vizualizari

Există experimente psihologice bizare care încearcă să-și dea seama de ce oamenii acționează într-un anumit mod şi nu altfel. Psihologii au discutat despre aceste lucruri încă din cele mai vechi timpuri.

O mare parte din ceea ce știm despre mintea umană vine din experimentele psihologice efectuate în secolul trecut. De la experimentul de conformare al lui Asch, la experimentul închisorii Stanford a lui Zimbardo, psihologii au ajutat la strângerea de informații noi despre tendințele uneori haotice ale gândirii și ale comportamentului uman.

În acest articol puteţi citi câteva din aceste experimente psihologice despre mintea umană.

1) Testul violonistului celebru din metrou

Când mergeţi pe stradă, aveţi timp să vă opriţi și să apreciaţi frumusețea din jurul vostru? Potrivit unui experiment realizat în 2007, mintea umană obişnuită nu prea acţionează aşa.

Faimosul violonist Josh Bell s-a dus într-o staţie de metrou din Washington D.C., pentru a vedea câte persoane s-ar opri și l-ar asculta. În ciuda faptului că folosea o vioară nepreţuită, de 3,5 milioane de dolari, și a vândut bilete la concertele sale în valoare de 100 de dolari, foarte puțini oameni s-au oprit pentru a-i aprecia performanțele din metrou. În acea zi de experiment, el abia a obţinut 32 de dolari de la trecătorii care i s-au făcut “milă” de muzician, fără habar să aibă cine este.

2) Testul scărilor sub formă de pian

O inițiativă Volkswagen, numită “Teoria amuzantă”, vrea să dovedească faptul că, uneori, comportamentul oamenilor poate fi schimbat în bine, prin lucruri amuzante. Într-un experiment recent, a fost desenată scara unei stații de metrou din Stockholm (Suedia), sub forma clapelor unui pian, pentru a vedea dacă mai mulți oameni ar fi dispuși să aleagă opțiunea mai sănătoasă de a urca scările clasice, în loc să folosească scările rulante de alături. În acea zi, 66% mai mulți oameni au folosit scările clasice faţă de obicei, dovedind faptul că distracția este cel mai bun mod de a-i face pe oameni să-și schimbe comportamentul.

3) Experimentul Milgram al şocului electric

Oamenii sunt învăţaţi să asculte de persoanele autoritare de la începutul vieții lor. Un experiment realizat în 1961 de psihologul de la Universitatea Yale, Stanley Milgram, a măsurat această dorință de a se supune acestor figuri autoritare, prin instruirea oamenilor de a efectua acte care contravin moralității lor.

Participanților li s-a spus să joace rolul de “profesor” și să administreze șocuri electrice “elevului”, care s-ar fi aflat într-o altă cameră, de fiecare dată când răspundea incorect la o întrebare. În realitate, nimeni nu primea niciun şoc electric; pur şi simplu, Milgram s-a folosit de înregistrări audio, pentru a face să pară că elevul se afla într-o mare durere și că ţipa să se pună capăt experimentului. În ciuda acestor proteste, mulți participanți au continuat experimentul atunci când figura autoritară le-a cerut, sporind şocul electric după fiecare răspuns greșit. Aşadar, oamenii sunt dispuși să se opună conștiinței lor dacă li se spune să facă acest lucru din partea unor figuri autoritare.

4) Experimentul bezelei

Poate fi satisfacția amânată un indicator al succesului viitor? Asta a vrut să afle Walter Mischel de la Universitatea Stanford în experimentul bezelei din 1972.

Copii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani au fost puşi într-o încăpere, în care se afla o bezea pe masă, în fața lor. Înainte de a părăsi încăperea, examinatorul le-a spus că vor primi o a doua bezea, dacă prima bezea va mai fi pe masă după 15 minute. Examinatorul a înregistrat cât timp fiecare copil s-a opus mâncării bezelei și, mai târziu, dacă acest lucru s-a corelat cu succesul copilului la maturitate. O mică parte dintre cei 600 de copii au mâncat bezeaua imediat, iar o treime dintre ei s-au abţinut destul pentru a primi a doua bezea. În studiile ulterioare, Mischel a constatat că cei care şi-au amânat satisfacția imediată au fost mult mai competenți în viaţă, ceea ce înseamnă că trăsăturile rămân pe viaţă pentru o persoană.

5) Efectul martorului

În caz de urgență, majoritatea oamenilor şi-ar dori probabil să se afle într-o zonă aglomerată, astfel încât să aibă o șansă mai mare de a primi ajutor. Contrar opiniei populare, faptul că o persoană care are nevoie de ajutor este înconjurată de oameni nu garantează nimic. Un fenomen psihologic numit “efectul martorului” afirmă că oamenii sunt mult mai susceptibili să-i ajute pe cei aflați în primejdie dacă există puțini sau deloc alţi martori.

Dacă există mai mulți oameni în jurul cuiva ce are nevoie de ajutor, fiecare crede că altcineva se va opri pentru a ajuta. Oamenii de știință numesc acest lucru “difuzia responsabilităţii”. “Efectul martorului” a fost testat ultima oară pe o stradă aglomerată din Londra și se dovedește că statutul social joacă un rol în cazul în care o persoană va primi ajutor, dar cei mai mulți oameni continuă să-și continue drumul fără să se oprească.