Cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC) de la Geneva (Elveția), execută o serie de experimente care încearcă să răspundă la întrebările necunoscute despre natura Universului. În special, aceste experimente includ teoriile care descriu diverse particule exotice, pentru a explica materia întunecată. Dar unul dintre experimente, numit LHCb, a descoperit o mică abatere între ceea ce s-a măsurat și ceea ce este prevăzut de teoria principală a fizicii particulelor, numit Modelul standard. După 3 ani de analiză a datelor, discrepanța rămâne…
Acceleratoarele de particule caută particule noi, folosind ecuația E = mc2 (care în esență spune că energia și masa sunt echivalente): accelerează particulele până aproape de viteza luminii și apoi le „zdrobesc” în interiorul detectoarelor, unde energia eliberată se transformă în particule nevăzute pe Pământ. Așa au descoperit fizicienii bosonul Higgs, de exemplu. Dar, deoarece această metodă nu reușește să producă particule noi, alte experimente caută indirect indicii ale fizicii noi – cum ar fi observarea modului în care particulele se descompun în alte particule.
Printre cele mai intens studiate evenimente se numără descompunerea mesonului B0 într-un kaon și doi muoni. Precum se ştie, atomii sunt realizați din electroni, protoni și neutroni; protonii și neutronii sunt realizați din quarkuri. Există 6 tipuri de quarkuri (fiecare dintre ele au câte o antiparticulă, care este practic aceeași particulă cu sarcina opusă). Cei 6 quarki sunt numiţi up, down, charm, strange, top și bottom. Particula B0 conține un quark down și un quark anti-bottom. După ce LHC creează aceste particule B0, ele se descompun. Fizicienii sunt cei mai interesați de evenimentul rar, atunci când se descompune într-un quark down și un quark anti-strange (care se descompune în continuare), la care se adaugă doi muoni (muonii sunt „verişorii” electronilor).
Ce este atât de interesant în ceea ce privește această descompunere? În unele aspecte ale descompunerii, ceea ce fizicienii măsoară diferă ușor faţă de așteptările lor. Aceste diferențe nu au trecut încă de așa-numitul test 5-sigma (fizicienii au convenit o diferență de 5 abateri standard între experiment și teorie, pentru ca descoperirea să fie stabilită ca fiind una adevărată).
Recent, fizicienii care au efectuat experimentul LHCb au anunțat că există o astfel de discrepanță între teorie și experiment, discrepanţă care a persistat şi după mai multe măsurători. Referitor la ceea ce ar putea provoca discrepanța, încă nu se ştiu prea multe. Poate că particulele necunoscute sunt vinovatul. Însă, fizicienii nu au exclus însă explicații mai banale, cum ar fi interacțiunile dintre quarkuri. Până la noi descoperiri, enigma rămâne…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC) de la Geneva (Elveția), execută o serie de experimente care încearcă să răspundă la întrebările necunoscute despre natura Universului. În special, aceste experimente includ teoriile care descriu diverse particule exotice, pentru a explica materia întunecată. Dar unul dintre experimente, numit LHCb, a descoperit o mică abatere între ceea ce s-a măsurat și ceea ce este prevăzut de teoria principală a fizicii particulelor, numit Modelul standard. După 3 ani de analiză a datelor, discrepanța rămâne…
