Secretul piramidelor egiptene şi energia cosmică a verdelui negativ… totul are legătură cu reîncarnarea sufletului!

0
2.848 vizualizari

În civilizaţia egipteană, cunoaşterea supremă a forţelor naturii era considerată ca fiind cea mai înaltă stare de conştiinţă. În picturile ce reprezintă faraoni sau preoţi, aceştia folosesc diferite “unelte” şi instrumente spirituale. Aceste instrumente generau o dinamizare a aspectelor psihice şi mentale, favorizând contactarea spirituală, telepatică a divinităţilor. Zeii nu erau, pentru ei, altceva decât personificări ale energiilor naturale, subtile, şi permiteau dobândirea controlului asupra “forţei vieţii” pe planeta Pământ.

Iniţiaţii utilizau diferite obiecte, asemănătoare cu ansele din radiestezie şi studiau profund anumite forme geometrice de pe Pământ, cum ar fi piramida sau sfera. Cercetând modul în care a fost construită Camera Regelui din piramida lui Keops, deducem că ei descoperiseră că toate formele sferice, jumătăţile de sferă şi piramidele, emit o forţă necunoscută nouă, care ar putea permite controlul asupra tuturor energiilor vieţii. Această forţă a fost studiată şi în zilele noastre de o echipă de cercetători francezi, care au folosit instrumente similare cu cele ale preoţilor egipteni şi care au denumit această energie cosmică descendent curgătoare “verdele negativ”.

Camera Regelui este situată un pic oblic faţă de linia verticală care trece prin vârful piramidei. Ce reprezintă această înclinare? Ea corespunde din punct de vedere radiestezie unei dezintegrări totale – deci unei transcenderi. Proiectând pe un plan culorile spectrului ce au fost figurate pe o semisferă, se va observa o deviere a culorilor, fiecare din ele într-o măsură mai mare sau mai mică. Unghiul sub care este deviat verdele – care fiind a patra culoare fundamentală, se află în vârful semisferei – este de 6 grade şi 15 minute, exact unghiul de deviaţie a Camerei Regelui faţă de axa verticală. Această undă de energie deviată poartă numele de “raza verdelui negativ”. Măsurătorile radiestezice au arătat că această undă a verdelui negativ – reflexia razei verzi – se regăseşte nu numai într-o semisferă, ci şi într-o piramidă şi are aplicaţii practice deosebite.

Prima aplicaţie practică la care s-au gândit preoţii egipteni, a fost realizarea unei legături între sufletul iniţiatului care a murit şi lumea celor vii, prin intermediul trupului său. Ei ştiau că trupul este trecător şi că în mod inevitabil se va dezintegra, mai devreme sau mai târziu. Au descoperit însă că această forţă necunoscută a vieţii şi a morţii, care se manifestă foarte intens în piramidă, favorizează procesul de mumificare. Energia verdelui negativ determină o stopare a vieţii celulei, activând ceea ce se numeşte procesul de mumificare. Dacă trupul mort este îmbibat cu răşini şi bandajat pentru a opri evaporarea apei, atunci deshidratarea este stopată, iar energia piramidei nu mai permite degradarea de natură bacteriană.

În conformitate cu filozofia egipteană, sufletul nu numai că se reîncarnează după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, dar chiar menţine contactul cu energiile creaţiei şi cu lumea pământeană, până la următoarea reîncarnare. Îmbălsămarea şi introducerea trupului în piramidă şi în sarcofag, care acţiona şi el precum un veritabi condensator bioenergetic, aveau menirea de a întări legătura dintre sufletul celui mort şi corpul său. Păstrând mai aproape de planul fizic asemenea suflete elevate, de faraoni şi preoţi, egiptenii au urmărit să menţină cât mai mult timp posibil o civilizaţie spirituală în locurile în care trăiau. Astfel, aceste suflete îi inspirau mult mai uşor. De altfel, trebuie să recunoaştem că dintre civilizaţiile cunoscute de noi, cea egipteană a durat cel mai mult.