Voodoo, religia magiei negre

1032

voodoo2Ce este vodoo?

Ritmuri tribale, păpuşi magice, ritualuri în care sunt invocate forţe necunoscute… cam aşa arată practicile Voodoo pentru cei neimplicaţi. Foarte puţină lume ştie de fapt ce se petrece acolo. “Religia” Voodoo a fost mereu învăluită în mister şi a inspirat teamă în rândul celor care nu o cunosc, dar aud despre fenomenele paranormale stârnite de cei care o practică.

Voodoo, precum creştinismul, islamismul sau iudaismul, este o religie monoteistă, în care zeul suprem controlează totul prin puterea şi voinţa sa. Însă pe lângă acesta există un număr foarte mare de “spirite” numite “Loa”, fiecare cu propriul rol, cărora oamenii încerca să le intre în graţii prin rugăciuni. Aceştia controlează pământul, sănătatea, universul, fertilitatea şi celelalte aspecte ale vieţii, având puterea de a influenţa în bine sau în rău fiecare aspect.

Convingerile vodoo

Voodoo se bazează pe două convingeri principale. Mai întâi că între viaţă şi moarte există un ciclu natural şi normal, iar omul nu are rol individual, ci face parte dintr-un tot unitar. De asemenea, Voodoo susţine principiul care a făcut obiectul multor cercetări şi le-a dat bătaie de cap oamenilor de ştiinţă, conform căruia orice cauză produce un efect şi fiecare acţiune va fi urmată de reacţii, de multe ori imprevizibile. Toată lumea cunoaşte azi efectul “butterfly”, teorie conform căreia bătaia din aripi a unui fluture poate crea uragane în diverse părţi ale lumii.

Între vindecare şi mitul morţii

O religie dezvoltată într-o zonă în care bolile ciudate nu conteneau să apară, iar condiţiile de viaţă făceau ca vârsta medie de viaţă a unui om să fie de 35 de ani, trebuia să se bazeze pe metode curative. Aproximativ 60% din practici nu sunt decât ritualuri misterioase prin care forţele divine sunt invocate pentru a readuce sănătatea bolnavilor. Se folosesc ierburi şi alte leacuri făcute de preoţi, însă astăzi sunt acceptate de aceştia şi medicamentele.

Mitul morţii face şi el parte din religie. Se spune că spiritele morţilor care nu sunt onoraţi de familiile lor devin periculoase şi pot pune în pericol viaţa rudelor vii, în timp ce spiritele acelora care sunt onoraţi şi nu sunt uitaţi, pot avea influenţe pozitive.

voodooFemeile preferă voodoo

Voodoo este un amestec dintre catolicism şi religie africană antică. Credinţa aceasta spune că există un singur Dumnezeu, creatorul Universului. Subordonate acestui Dumnezeu, sunt Loas – zeităţi mai mici sau sfinţi -, care sunt mesageri între cei ce practica Voodoo şi Dumnezeu. În cele din urmă, există preoţi – Houngans – şi preotese – Mambos.

Deşi iniţial aproape toţi practicanţii de Voodoo erau negri, se crede că, în momentul de faţă, între o treime şi o jumătate dintre ei sunt albi. Cam trei sferturi sunt femei. Dacă nu aţi putut evita nonsensul arătat de filmele de la Hollywood, ştiţi că magia este o parte importantă a credinţei Voodoo (deşi nu cea mai importantă).

Blestemele vodoo

Există voodooişti care aruncă blesteme, cele mai puternice şi mai negative dintre ele purtând denumirea de wangas. Dar există alţi voodooisti care folosesc vrăji inverse, numite pouins, pentru a rupe wangas-urile. Alţi practicanţi ai voodoo fac remedii din ierburi şi poţiuni magice. Unii sunt clarvăzători, şi sunt cunoscuţi că având Quatre Yeux (“patru ochi”, în limba franceză).

Poate că cea mai importantă parte a voodoo este chiar ceremonia religioasă voodoo. După ce încep uşurel, ei trec la o frenezie religioasă şi spirituală, folosind dansul, muzică sau băuturile alcoolice, pentru a fi mai inspiraţi. În unele ceremonii, mai ales în cele “jucate” pentru turiştii foarte bogaţi, sunt folosite şi droguri şi practici amoroase.

Când a apărut practica vodoo?

voodoo3În 1697, spaniolii au cedat vestul insulei Hispaniola (descoperită de Columb la 5 decembrie 1492) Coroanei franceze, iar nouă colonie, botezată Saint Dominique, a devenit în scurtă vreme cea mai bogată din lume. Între 1697 şi 1791, se estimează că aici au fost aduşi cu forţă între 500.000 şi 1.000.000 de sclavi negri.

Tratamentul inuman (dincolo de privarea de libertate, de înfometare şi de tortură) la care au fost supuşi aceştia a avut drept scop împiedicarea formării unei comunităţi africane puternice, care ar fi ameninţat stabilitatea, organizarea şi profiturile coloniei. În mod ironic, însă, în mizeria sclaviei, diferitele grupuri etnice africane s-au unit prin singură formă de libertate care le mai rămăsese: cea interioară, spirituală. Astfel s-a născut cel mai puternic şi mai exotic sincretism din lume – voodoo.

Procesul prin care zeci de ritualuri şi credinţe africane diferite, alături de elemente creştine, au fost amalgamate şi apoi sintetizate într-o nouă şi unică religie este singular în istorie şi rămâne un mister. Nimeni nu a ţinut o evidenţă a devenirii spirituale prin care au trecut sclavii africani.

Cert este doar că, la începutul secolului al XVII-lea, toţi negrii din Saint Dominique erau practicanţi voodoo. Mulţi istorici considera că voodoo a fost şi nucleul în jurul căruia s-a cristalizat mişcarea de eliberare a sclavilor, care a culminat, după numeroase acte de revoltă înăbuşite în sânge de către francezi, cu proclamarea independenţei (1804) şi cu formarea Republicii Haiti, în sudul insulei.

Cauză şi efect în practica vodoo

Practicanţii voodoo cred că Universul este un întreg, o matrice cauzală în care niciun eveniment, nicio manifestare nu sunt întâmplătoare, pentru că până şi cel mai mic lucru, până şi cea mai neînsemnată fiinţă le afectează pe toate celelalte şi fiecare individ este o oglindă a celorlalţi. De aceea, voodoo, asemenea budismului, manifestă un respect deosebit pentru toate formele de viaţă. Zeitatea supremă voodoo este numită astăzi, de către credincioşi, Bon Dieu, dar în unele ritualuri încă i se mai spune pe numele străvechi – Olorun sau Mawu (care se tălmăceşte prin Şarpele).

Etern, imuabil şi incognoscibil, Olorun i-a încredinţat Facerea Lumii fratelui său mai mic, zeul Obatala, iar acesta din urmă a hotărât să stăpânească singur Creaţia. Din cauza trufiei sale, lumea a ieşit strâmbă şi nedreaptă. Pentru a îndrepta răul produs de Obatala, Bon Dieu i-a trimis în lume pe Loa (Lwa sau Misterele), îngeri sau spirite călăuzitoare. De altfel, termenul voodoo provine dintr-un străvechi cuvânt african, vodun, şi înseamnă Spirit, întreaga această religie bazându-se pe spirite – singurele forme de manifestare ale Dumnezeului Bun în lumea nedreaptă, crudă şi rea.

În timpul ceremoniilor, asemenea zeilor, Loa pot poseda trupurile participanţilor, învăţându-i calea spre nemurire, spre Dumnezeu. Însă Loa se exprima şi prin fenomene naturale, lucruri şi fiinţe, motiv pentru care numeroase amulete şi obiecte ritualice, alături de sacrificiile de animale, deţin un rol central în slujbele voodoo.

60 de milioane de practicanţi

Astăzi, numărul practicanţilor voodoo se ridică la peste 60 de milioane. Credinţa în spirite este una practică, jucând un rol important în familie şi în comunitate. După o vreme, strămoşii devin parte a lumii spiritelor şi se întorc sub formă de Loa, pentru a-i învăţa pe tineri istoria şi tradiţiile voodoo. Practicanţii apelează la preoţi aproape zilnic, pentru a primi sfat şi consultanţă spirituală. Iar hungan Papa sau mambo Maman afla răspunsul la problemele credincioşilor în timpul ceremoniilor, când sunt posedaţi de Loa. Astăzi, în Haiti, este o practică obişnuită ca în spitale, în timpul operaţiilor, medicii să fie dublaţi de vraci sau de preoţi.

De asemenea, în orice sătuc şi orăşel din fosta colonie există instituţii de îndepărtat blesteme, de cerut noroc, fericire şi viaţa lungă, în cadrul cărora oficiază hungani şi mambo. După secole de persecuţii din partea coloniştilor şi a dictatorilor de tot felul, voodoo şi-a găsit, în cele din urmă, liniştea.

Voodoo este recunoscută ca religie în America Centrală şi de Sud (Haiti, Porto Rico, Republica Dominicana, Brazilia) şi în Africa (Togo, Benin, Ghana, Africa de Sud). Se estimează că numai în vestul Africii ar exista peste 30.000.000 de practicanţi nedeclaraţi, regimurile totalitare africane interzicând cu desăvârşire voodoo.