Potrivit preceptelor vodoo, o persoană decedată poate fi readusă la viaţă de un bokor sau de un vrăjitor ce practica magia neagră. Victima rămâne sub controlul total al bokor-ului, propria voinţa fiindu-i complet anihilată. În 1937, studiind tradiţiile folclorice haitiene, Zora Neale Hurston a aflat despre cazul Feliciei Felix Mentor, moartă şi îngropată în 1907, la vârsta de 29 de ani, despre care localnicii susţineau că o văzuseră 30 de ani mai târziu. Wade Davis, etnobotanist canadian, a prezentat cazurile unor zombi în două tratate de farmacologie. Efectuând o călătorie în Haiti, în urma cercetărilor întreprinse a ajuns la concluzia că o persoană poate fi transformată într-un zombi cu ajutorul a două prafuri introduse în fluxul sanguin prin intermediul unei răni deschise.
Primul, numit „coup de poudre” („atacul pudrei”), induce o stare apropiată morţii datorită unui element-cheie din compoziţia sa, tetrodotoxina (TTX), prezentă şi în compoziţia unei delicatese culinare tradiţionale japoneze, „fugu”. Consumată în doze apropiate de cea letală (1 mg), tetrodotoxina poate aduce o persoană într-o stare apropiată de moarte, ce durează câteva zile, deşi victima este conştientă de ceea ce se întâmplă în apropierea sa. A doua categorie de prafuri, halucinogenele disociative, pot aduce o persoană în stare de „zombie”, ea părând complet lipsită de voinţă proprie.