Un zombi este o persoană care, deşi nu mai este în viaţă, nu e nici moartă, potrivit religiei afro-caraibiene Vodoun sau Voodoo. „Oamenii care nu sunt morţi” sunt entităţi care, deşi decedate, se comportă ca şi cum ar fi vii. „Viaţa” lor se poate manifesta în plan spiritual, când este vorba despre fantome, sau în plan fizic, ca în cazul „cadavrelor vii” sau zombi. Cei din urmă sunt oameni al căror „Ti Bon Ange” sau „suflet”, în dialectul haitian, a fost furat prin procedee supranaturale sau ritualuri executate de şamani, victimele fiind folosite ca sclavi de un maestru zombi.
Potrivit preceptelor vodoo, o persoană decedată poate fi readusă la viaţă de un bokor sau de un vrăjitor ce practica magia neagră. Victima rămâne sub controlul total al bokor-ului, propria voinţa fiindu-i complet anihilată. În 1937, studiind tradiţiile folclorice haitiene, Zora Neale Hurston a aflat despre cazul Feliciei Felix Mentor, moartă şi îngropată în 1907, la vârsta de 29 de ani, despre care localnicii susţineau că o văzuseră 30 de ani mai târziu. Wade Davis, etnobotanist canadian, a prezentat cazurile unor zombi în două tratate de farmacologie. Efectuând o călătorie în Haiti, în urma cercetărilor întreprinse a ajuns la concluzia că o persoană poate fi transformată într-un zombi cu ajutorul a două prafuri introduse în fluxul sanguin prin intermediul unei răni deschise.
Primul, numit „coup de poudre” („atacul pudrei”), induce o stare apropiată morţii datorită unui element-cheie din compoziţia sa, tetrodotoxina (TTX), prezentă şi în compoziţia unei delicatese culinare tradiţionale japoneze, „fugu”. Consumată în doze apropiate de cea letală (1 mg), tetrodotoxina poate aduce o persoană într-o stare apropiată de moarte, ce durează câteva zile, deşi victima este conştientă de ceea ce se întâmplă în apropierea sa. A doua categorie de prafuri, halucinogenele disociative, pot aduce o persoană în stare de „zombie”, ea părând complet lipsită de voinţă proprie.
