Aparatul foto care pozează trecutul

6
2.869 vizualizari

fotoÎn februarie 1988, într-una din casele din Vsevolojsk, o suburbie a Leningradului, s-a întâmplat ceva neaşteptat: proprietarul unui apartament de la parter a observat un orificiu perfect rotund, la unul din geamuri. În 13 februarie, la faţa locului a sosit S. Kuznetov, candidat în ştiinţe tehnice şi profesor la Institutul Politehnic din Leningrad. El a fotografiat ciudatul orificiu, dar când a developat filmul a văzut în interiorul orificiului figura răutăcioasă a unei femei, care părea că se uită înăuntru. În momentul în care Kuznetov făcuse fotografia, nimeni nu se afla însă în casă.

Fotografia a apărut imediat într-o serie de reviste care se ocupă de fenomenele paranormale, iar specialiştii au început să emită diverse ipoteze. Careva a glumit atunci, spunând că poate este vorba de vreo mătuşă care, desigur, murise demult şi care spărsese geamul, aparatul nefăcând altceva decât să înregistreze trecutul.

Un cântăreţ de muzică uşoară într-o fotografie de familie

Desigur, multora li s-a întâmplat să găsească, după developarea filmului, alături de cei dragi, oameni sau obiecte care în momentul fotografierii nu se aflau acolo. Astfel de cazuri s-au întâmplat încă de la apariţia fotografiei. Eduard Buvet, un fotograf francez, a fost chiar arestat, în anul 1875, acuzat fiind că a contrafăcut nişte fotografii, în care pe lângă figurile persoanelor fotografiate apăreau figurile unor persoane publice sau ale unor artişti.

Într-una dintre fotografiile făcute de un moscovit la o mică reuniune de familie, alături de persoanele aşezate la masă a apărut şi un musafir nepoftit, care nu era altul decât un cunoscut cântăreţ de muzică uşoară. Întrucât televizorul nu funcţiona în momentul fotografierii, toţi au fost cât se poate de miraţi de această ciudăţenie şi fotografia a ajuns în paginile revistelor de specialitate. Artistul în cauză s-a abţinut de la orice fel de comentarii.

Evident, în majoritatea cazurilor, specialiştii fotografi au reacţionat prompt: ori filmele erau vechi, spuneau ei, ori a fost făcută o expunere dublă pe acelaşi cadru. Moscovitul în cauză nu se gândise însă niciodată să-l fotografieze pe cântăreţul de muzică uşoară.

Fotografiile erau făcute cu aparate pentru amatori

După ce au fost emise tot felul de ipoteze, mai mult sau mai puţin credibile, s-a găsit totuşi cineva care să încerce să explice fenomenul apariţiei fantomelor în fotografii, în persoana lui Henrich Silanov, şeful Laboratorului de Analiză Spectrală de la Întreprinderea Voronejghologhija. Analizând o serie de astfel de fotografii, el a observat un lucru care se repetă: cele mai multe dintre fotografiile analizate de el erau făcute cu aparate de tip Smena sau Sputnik, aparate cu optică simplificată, utilizate în special de amatori.

Majoritatea celor care au reuşit să fotografieze OZN-uri au folosit aparate foarte simple, ale căror lentile simple permiteau pătrunderea atât a razelor ultraviolete, cât şi a celor infraroşii (ulterior, în anii ?80, aceleaşi rezultate se puteau obţine prin schimbarea lentilelor de sticlă cu altele din cuarţ).

Aparatul care înregistrează trecutul

Cunoscând aceste lucruri, Silanov s-a apucat să construiască singur un aparat, care să permită fotografierea într-un diapazon spectral mai larg. Prima fotografie făcută de el a fost în imediata apropiere a laboratorului său. Silanov nu a făcut altceva decât să fotografieze o maşină din curte. În momentul developării, alături de maşină aceasta a mai apărut şi conturul alteia, care, după cum s-a stabilit ulterior, plecase din acel loc cu mult timp înainte ca Silanov să iasă cu aparatul său de fotografiat în curtea institutului. În cea de-a doua fotografie a lui Silanov, pe lângă cei doi colegi pe care îi fotografiase stând de vorbă au mai apărut însă alţi doi, care stătuseră în acel loc cu puţin timp în urmă, dar oricum, înainte ca Silanov să facă cea de-a doua fotografie. Aparatul lui Silanov înregistra deci trecutul.

Criminaliştii folosesc astăzi fotografia în infraroşu, care le permite fixarea pe peliculă a invizibilului. Spre exemplu, fotografia realizată cu un astfel de aparat înregistrează urmele lăsate pe asfalt, astfel că în loc de o maşină pot apărea trei: cea fotografiată de fapt, cea care a plecat mai demult din acel loc, precum şi cea care abia a plecat de la locul faptei.

Un moment din urmă cu 50 de ani

Următoarele fotografii au fost făcute în mijlocul naturii, pe malul râului Hopra. Una dintre ele, realizată în 26 iulie 1991, la orele 17.00, era de-a dreptul senzaţională, aici fiind fixate mai multe evenimente petrecute cu mult timp înainte. În prim-plan, se puteau vedea câţiva copaci cu vârfurile rupte, precum şi câteva obiecte şi un personaj care în momentul fotografierii nu fuseseră acolo: o femeie, care dormea într-o barcă pneumatică aflată la mal, şi un rucsac alături. În mod evident, în acest loc fusese o tabără de excursionişti. Următoarea fotografie, făcută 15 minute mai târziu, a fost cu mult mai senzaţională: în partea dreaptă a cadrului apărea un soldat cu casca pe cap, care stătea în tranşee. În anii războiului, prin aceste locuri trecuse într-adevăr una dintre principalele linii de apărare. În fotografie erau deci imortalizate evenimente petrecute cu aproape 50 de ani în urmă.

În anul următor, cu aparatul lui Silanov nu au mai fost făcute fotografii prea senzaţionale, cu excepţia a două cadre, executate pe acelaşi mal al râului Hopra. Fusese fotografiat malul răului, dar în fotografie apăruseră un cort în care se vedeau figurile a două persoane, precum şi o plasă de pescuit. În cea de-a doua fotografie, în care iniţial fusese de asemenea fotografiat doar malul gol al răului, apăreau doi tineri, care abia se întâlniseră aici. În expediţiile ulterioare, fusese fotografiat acelaşi mal pustiu al răului, şi în cadre apăreau din nou figurile unor persoane care poposiseră mai demult în aceste locuri.

Vom putea privi în trecut, chiar şi în cel mai îndepărtat

Astfel de experimente, în care să fie studiată memoria câmpului, au fost efectuate în locuri puţin populate sau chiar pustii. În acele locuri unde avuseseră loc evenimente importante fotografiile păreau că sunt executate din mai multe straturi, evenimentele suprapunându-se deci unele peste altele. Întrebarea este cât de mult poate privi în trecut aparatul lui Silanov. Într-unul din cadre, de exemplu, a apărut un tanc, utilizat în 1921, în timpul Războiului civil din Rusia.

Silanov nu a dorit să genereze senzaţie în jurul său şi a fotografiilor sale: Grupul nostru de cercetare va trebui să înţeleagă cât mai bine acest fenomen, declară el. Dacă vom reuşi să învăţăm să înregistrăm câmpul informaţional, cu siguranţă că vom putea privi în trecut, chiar şi în cel mai îndepărtat.