În 1927, o anume Lady Hehir a trimis spre examinare Colegiului Britanic de Cercetări Psihice, o fotografie care o prezenta pe ea împreună cu Tara, o căţea din rasa de ogari irlandezi. Instantaneul fusese realizat de o prietenă a d-nei Hehir, d-ra Filson, şi ar fi trebuit să fie unul cât se poate de banal. Totuşi, fotografia prezenta o ciudăţenie: pe posteriorul Tarei apare, bine configurat şi cu aparenţă de soliditate, capul unui căţeluş de rasă Caim. Lady Hehira şi d-ra Filson au recunoscut imediat în el pe Kathal, unul din preferaţii tovarăşi de joacă ai Tarei. Micul câine murise într-un accident în luna august 1926, cu şase săptămâni înainte ca fotografia să fie făcută.
În declaraţia semnată care însoţeşte fotografia trimisă Colegiului, Lady Hehir menţiona: „Deseori am puternicul simţământ că el (căţeluşul Kathal) este în cameră cu mine şi cu Tara şi că aceasta comunică cu ceva pe care în mod evident îl vede”.
Fotografia cred că vorbeşte de la sine…
