Originea ţiganilor a fost una dintre cele mai controversate probleme de istorie a popoarelor. În preocupările de lămurire a istoriei lor s-au conturat de la început două mari orientări: ideea originii egiptene şi ideea originii indiene. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, întâietate a avut ipoteza originii egiptene a ţiganilor, şi aceasta, se pare, datorită atât culorii închise a pielii, cât şi a faptului că mulţi dintre ei de ocupau cu vrăjitoria, faima de „vrăjitori” având-o, în Evul Mediu, în special egiptenii. Ţiganologii moderni, în majoritatea lor, au infirmat, totuşi, ipoteza originii egiptene, ea dovedindu-se a nu avea niciun fundament ştiinţific.
Istoricul german Grellmann, bazându-se pe observaţia că nicio migraţie de popoare nu a parcurs spaţii geografice cu mari obstacole (munţi, întinderi mari de ape etc.), a scris în 1783 un studiu prin care încerca să dovedească originea indiană a ţiganilor, folosindu-se de o paralelă între cuvinte ţigăneşti şi cuvinte hinduse, între care există o asemănare demnă de luat în seamă. Majoritatea istoricilor s?nt de părere că denumirea de „ţigan” provine de la numele unei populaţii ce există şi astăzi în India, şi anume Cingar sau Cengar. Despre această populaţie istoricul austriac I.H. Schwicker scria că „se situează puţin mai sus decât paria şi fără lege dansează şi cântă, fură şi înşală, şi ţara o cutreiera semănând atât de mult ţiganilor noştri”.
În 1875, istoricul francez Bataillard a rezumat tot ce s-a scris despre ţigani până la acea dată şi a ajuns la concluzia că aceştia şi-au început emigrarea între secolele al VII-lea şi al VIII-lea. Bazându-se în mare parte pe studiile renumitului tiganolog Miklosich şi ale învăţatului olandez Gweie, Schwicker combate în 1882 teoriile lui Grellmann şi ale succesorilor săi privind migrarea ţiganilor spre Europa. Amintim că ţiganologii Grellmann, Fessler şi Mate Brun fixează plecarea ţiganilor între 1398 şi 1399 şi dau drept cauză a emigrării invadarea Indiei de către Tamerlan, a cărui cruzime a forţat un mare număr de locuitori să-şi părăsească locul de origine. Istoricul A.F. Pott afirmă că ţiganii existau în Imperiul de Răsărit de prin secolul al XI-lea, când bizantinii au adus mai multe mii de robi în Siria.
Trebuie recunoscut astăzi faptul că datorită studiilor filologilor se poate trasa, în linii mari, drumul parcurs de ţigani din India spre Europa. Cu ajutorul filologiei comparate, s-au găsit în limba ţiganilor cuvinte persane, armeneşti, turceşti, greceşti, slave, romanice. Pe baza observaţiilor privind influenta diferitelor limbi asupra limbii ţigăneşti, s-au putut face referiri interesante privind itinerariul ţiganilor în Europa. Astfel, Miklosich este de părere că ţiganii au trebuit să fi stat mai mult în Imperiul Bizantin, deoarece au în limba lor multe cuvinte din limba greacă.
C. Popp-Şerboianu consideră că ţiganii au părăsit India în două mari grupuri, unul avansând în interiorul uscatului, iar celălalt urmând ţărmurile. Aşadar, primii au parcurs succesiv Belucistanul, Persia, deşertul Arabiei, şi, traversând deşertul Siriei, s-au stabilit un timp în Armenia. Aici ţiganii ar fi lăsat, în opinia istoricului amintit, multe cuvinte în limba armeană, după care s-au îndreptat spre Marea Egee şi Arhipelag. Ceilalţi, urmând ţărmul, au traversat Marea Roşie, trecând în Egipt şi după aceea în Spania. Acestei grupe îi aparţin ţiganii egipteni şi nubieni. Prima grupă s-a divizat în două mari ramuri, una, probabil cea care a stat în Armenia, s-a îndreptat spre Caucaz, iar cealaltă a parcurs Grecia, Turcia balcanică şi România.
Toate documentele existente, privitoare la apariţia ţiganilor în Europa, au condus la ideea că ei s-au ivit o dată cu ultimele invazii mongole. Acest fapt este în concordanţă cu ipoteza existenţei unor grupuri ţigăneşti în Caucaz şi Crimeea. G. Potra susţine că ţiganii care porniseră spre nord au fost supuşi fără dificultate de către tătari. Acest fapt este plauzibil, deoarece apariţia ţiganilor în ţările române corespunde cu drumul şi epoca năvălirilor tătare spre mijlocul secolului al XIII-lea.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
