A fost unul dintre cei mai mari spioni ai tuturor timpurilor. S-a născut la 5 august 1770. El a căpătat o educaţie foarte îngrijită, după cum vom vedea pe parcursul acestei povestiri. S-a căsătorit la 20 februarie 1792. Între 1792 şi 1797, figurează înscris în registrele oraşului Strasbourg că vânzător de fier, iar între 1798 şi 1805, ca deţinător al unui debit de tutun. S-a ocupat în acelaşi timp şi de contrabandă pe Rhin. Legăturile sale cu armata franceză şi, în special, cu Savary datează de pe la anul 1797, când acesta a trecut Rhinul în fruntea unui batalion de infanterie, ajutat fiind de Schulmeister, care i-a procurat toate informaţiile de care avea nevoie.
Adevărata lovitură de maestru a acestui spion a fost însă capitularea de la Ulm, în 1805, a mareşalului Mack. Se ştie că Napoleon a trecut Rhinul şi a efectuat o manevră strategică debordantă, înconjurându-l astfel pe mareşalul austriac, care se afla la Ulm. Charles Schulmeister avu dibăcia să-l inducă în eroare pe Mack, făcându-l să creadă că mişcarea armatei franceze către Iller este o retragere spre Rhin, că revoluţia a izbucnit la Paris şi că englezii au debarcat la Boulogne. Mareşalul, convins de toate acestea, dă la 14 octombrie 1805 un ordin de zi pentru urmărirea armatei franceze, când în realitate el era pe punctul de a fi încercuit, lucru ce s-a înfăptuit la 20 octombrie. La Ulm au căzut prizonieri 8 generali şi 25.000 de oameni cu 50 de tunuri, 3.000 de cai şi 40 de drapele.
Schulmeister nu era numai un spion oarecare, el a dat dovezi şi de eroism. Astfel, în campania din anul 1806, printr-o rară îndrăzneală, cuceri oraşul Wismar în fruntea a 13 călăreţi, determinând circa 600 de soldaţi inamici să se predea. În bătălia de la Friedland (1807) a fost rănit la frunte de un glonţ. La 9 iunie 1807, e numit prefect de poliţie la Konigsberg, dovedind aceleaşi calităţi de poliţist şi om de ordine ca şi la Viena, lucru ce i-a atras lauda şi recunoştinţa populaţiei. În anul 1809, Schulmeister cuceri podul de la Landshuth în fruntea unui grup de soldaţi îndrăzneţi, împiedicând pe inamic să-i dea foc. În acelaşi, an, francezii ocupând iarăşi Viena, Schulmeister fu numit din nou comisar general al poliţiei capitalei, unde se distinse prin investigaţiile sale politice şi militare. Graţie lui s-au descoperit foarte multe tunuri şi muniţie ascunse de populaţie. Odată cu terminarea campaniei, Schulmeister se retrase din serviciul de spionaj, locuind fie în domeniul său din Meinau, fie în Castelul Piple, în împrejurimile Parisului.
Pe socoteala acestui maestru al spionajului, care a adus imense servicii lui Napoleon I, se povestesc multe întâmplări, care arată îndrăzneala sa şi felul artistic de a se deghiza. Astfel, pentru a ieşi dintr-un oraş asediat, a făcut pe mortul într-un coşciug. Într-o zi, văzând casa înconjurată de austrieci, se deghiza atât de bine, încât el singur deschise uşa casei şi reuşi să treacă prin cordonul de jandarmi şi soldaţi. Altă dată, travestit în general austriac de intendenţă, asista la un consiliu de război prezidat de împărat de la Viena. El dăduse unui general austriac 1 milion de franci pentru a-i lua numele şi locul. Marele spion Schulmeister a murit la 8 martie 1853, în vârstă de 83 de ani. După biografia acestui faimos spion, a fost realizat şi un miniserial „Schulmesiter, spionul împăratului”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
