În 1819, omul de ştiinţă englez Richard Whately a scris o carte care punea sub semnul întrebării istoria împăratului Napoleon (1769 – 1821). Citez din acea carte:
* Oare Europa în acea perioadă era aşa de slabă, încât un singur om să poată obține astfel de cuceriri și să dobândească un imperiu atât de vast? Şi devotamentul orb al francezilor față de acest om, se explică prin faptul că era descendentul unui lung șir de regi?
* În presupusa sa expediție rusească, cum de-a lăsat cadavrele a peste 100.000 dintre camarazii săi în zăpezile acelei țări sumbre, unde îl condusese ambiția lui nebună?
* Oriunde ne întoarcem pentru a căuta împrejurări care ar putea ajuta la explicarea evenimentelor acestei povești incredibile, ne întâlnim doar cu lucruri care agravează improbabilitatea ei.
* Dacă Napoleon acesta ar fi trăit într-o țară îndepărtată, într-o perioadă îndepărtată, atunci istoricii ar fi respins instantaneu o astfel de istorie, ca fiind complet necredibilă.
* Ce ar fi spus, de exemplu, marele Hume, dacă ar fi găsit în documentele antice ale oricărei națiuni un astfel de pasaj: „A existat un oarecare om din Corsica, al cărui nume era Napoleon, şi care era unul dintre căpitanii-şefi ai oştirii francezilor; și-a adunat o armată și s-a dus și a luptat împotriva Egiptului. Dar când regele Britaniei a auzit de asta, a trimis corăbii de război și oameni viteji să lupte împotriva francezilor din Egipt. Așa că s-au războit împotriva lor și au biruit, alungându-l pe Napoleon din fața orașului Acre. Atunci, Napoleon a fugit și s-a întors înapoi în Franța. Așa că poporul francez l-a luat pe Napoleon și l-a pus stăpânitor peste ei, iar el a devenit nemaipomenit de mare, în așa fel încât nu a existat niciunul ca el dintre toți care au mai stăpânit peste Franța” ?
Punctele prezentate în cartea mai sus amintită variază de la neîncrederea ziarelor vremii (nu o problemă nouă) care citau adesea surse anonime, până la improbabilitatea faptelor atribuite lui Napoleon, capacitatea sa de a obține sprijin pentru mișcări aparent nepopulare şi contradicții în relatările evenimentelor.
Richard Whately remarcă următoarea situaţie ciudată:
* Mai există un lucru pe care nu pot să mă abțin să o menționez, pentru că se adaugă aerului de ficțiune care pătrunde în fiecare parte a acestei povești minunate.
* Napoleon a fost învingător asupra tuturor statelor ostile, cu excepția Angliei; în apogeul puterii sale, flotele sale au fost măturate de cele ale Angliei. Trupele sale înving întotdeauna un număr egal și adesea chiar superior celor din orice altă națiune, cu excepția englezilor.
* Anglia zdrobește în cele din urmă această putere extraordinară, care ținuse atâta vreme continentul în supunere sau în alarmă; iar englezilor, Napoleon se predă prizonier!
* S-ar putea ca toate acestea să fie foarte adevărate; dar aș întreba dacă o poveste ar fi fost fabricată cu scopul expres de a amuza națiunea engleză, n-ar fi putut fi concepută mai ingenios? Ar merge admirabil pentru un poem epic; și într-adevăr are o asemănare considerabilă cu Iliada și Eneida.
Cu siguranță că Richard Whately era doar un „conspiraţionist” din secolul al XIX-lea, pentru că nimeni altcineva nu a pus vreodată la îndoială figura incontestabilă a lui Napoleon. Însă, în 1885, mai apare o carte ciudată – „A existat vreodată Napoleon?„, în care Jean Baptiste Peres prezintă povestea adevărată a alegoriei care susține mitul lui Napoleon. Folosirea umorului şi ironiei, pentru a spune adevărul, nu era ceva nou la acea vreme.
* Napoleon a triumfat în sud și a cedat în nord. În cele din urmă, după o domnie de 12 ani, pe care o începuse dinspre răsărit, e a dispărut în mările vestice. Rămâne, deci, de văzut dacă aceste amănunte diferite sunt împrumutate de la Soare și sperăm că oricine va citi această scriere va fi convins că sunt.
* În primul rând, toată lumea știe că Soarele este numit de poeți Apollo. Acum, diferența dintre Apollo și Napoleon nu este mare și va apărea și mai mică dacă ne întoarcem la semnificația acestor nume sau la originea lor.
* Este cert că cuvântul Apollo înseamnă „Exterminator”, și se pare că acest nume a fost dat Soarelui de către greci, din cauza răutății pe care le-a făcut înaintea Troiei, unde o parte a armatei lor a pierit din cauza căldurii excesive și din cauza contagiunii care a rezultat din aceasta. A se observa ultrajul comis de Agamemnon asupra lui Chryses, preot al Soarelui, așa cum se vede la începutul Iliadei lui Homer.
* Imaginația strălucitoare a poeților greci a transformat razele Soarelui în săgeți de foc, pe care zeul iritat le-a aruncat din toate părțile și care ar fi exterminat totul dacă, pentru a-i potoli mânia, libertatea nu i-ar fi fost dată lui Chryseis, fiica lui. Se pare că în acel moment, și din acest motiv, Soarele a fost numit Apollo. Dar, oricare ar fi fost împrejurarea sau cauza care i-a dat vedetei un asemenea nume, este cert că înseamnă „Exterminatorul”.
* Acum, Apollo este același cuvânt cu Apoleon. Ele sunt derivate din ApoUyo sau Apoleo, două verbe grecești care nu sunt decât unul și acelaşi, şi care înseamnă a distruge, a ucide, a extermina. Dacă pretinsul erou al secolului nostru s-ar numi Apoleon, el ar avea același nume ca Soarele și ar îndeplini, de altfel, toată semnificația acestui nume; pentru că el ne este înfățișat ca cel mai mare Exterminator de oameni care a existat vreodată. Dar acest personaj se numește Napoleon; și, în consecință, există în numele lui o literă inițială care nu este în numele Soarelui”.
În cele din urmă, arătăm munca unui matematician rus (Fomenko), care a găsit peste 200 de copii aproape exacte ale evenimentelor din viața lui Napoleon I și a nepotului său, Napoleon al III-lea. Redăm câteva din ele:
* Noiembrie 1799: Napoleon I devine șef al Franței. Decembrie 1848: Napoleon al III-lea devine președinte al Franței.
* La 4 ani de la începutul domniei sale, Napoleon I este proclamat împăratul Franței. Republica se transformă într-un Imperiu (1804). La 4 ani de la începutul domniei sale, Napoleon al III-lea este proclamat împărat Franței. Republica se transformă într-un Imperiu (1852).
* În ajunul venirii lui Napoleon I la putere (1799) – o revoltă în Irlanda (1798) este suprimată. În ajunul venirii la putere a lui Napoleon al III-lea (1848) – revolta în Irlanda (1848), suprimată.
* Barras a contribuit la ascensiunea la putere a lui Napoleon I. Primul prim-ministru sub Napoleon al III-lea a fost Barrault.
* Februarie 1798: proclamarea Republicii Romane cu sprijinul aderării la Statele Papale a Armatei franceze; Republica a durat aproximativ 1 an. Februarie 1849: proclamarea Republicii Romane; republica a durat mai puţini ani şi a fost distrusă de Armata franceză care a intrat în Statele Papale.
* În ajunul nașterii lui Napoleon I (1769), flota rusă, în timpul războiului cu Turcia, a desfășurat așa-numita „Prima expediție din arhipelag” (din 1769), în timpul căreia flota turcă a fost învinsă în bătălie (bătălia de la Chesme). În ajunul nașterii lui Napoleon al III-lea (1808), flota rusă, în timpul războiului cu Turcia, a desfășurat așa-numita „A doua expediție din arhipelag” (din 1806), în timpul căreia flota turcă a fost învinsă (în bătălia de la Athos).
* În timpul domniei lui Napoleon I, a fost organizat un război al aproapei toate Europe împotriva Rusiei. De partea europeană, războiul este condus de Napoleon I, iar de partea rusă – frații Alexandru și Konstantin. În timpul domniei lui Napoleon al III-lea, a fost organizat un război al aproapei toate Europe împotriva Rusiei (războiul Crimeei). De partea europeană, războiul este condus de Napoleon al III-lea, iar de partea europeană Rusia – frații Alexandru și Konstantin.
* Singurul fiu al lui Napoleon I, care nu a domnit niciodată ca Napoleon al II-lea, născut în 1811 a trăit doar 21 de ani. Singurul fiu al lui Napoleon al III-lea, care nu a domnit niciodată ca Napoleon al IV-lea, s-a născut în 1856 și a trăit doar 22 de ani.
* Napoleon I a fost un ofițer de artilerie care a publicat câteva pamflete despre balistică. Napoleon al III-lea a fost un ofițer de artilerie care a tipărit câteva pamflete.
* Napoleon I a suferit de cancer la stomac, care l-a adus în mormânt. Napoleon al III-lea a suferit de pietre la rinichi, care l-au ucis.
* Chiar înainte de căderea lui Napoleon I (1815), Bonaparte este nevoit să anunțe reforme liberale. La 23 aprilie 1815, a fost publicată Constituția, foarte liberală în comparație cu modul în care a domnit înainte Bonaparte. Constituția a fost aprobată printr-un plebiscit în mai 1815 (cu o lună înainte de abdicarea definitivă). Ultimii ani ai domniei lui Napoleon al III-lea au fost marcați de reforme liberale. În 1869 (cu un an înainte de căderea lui Bonaparte în 1870) a fost publicată o nouă Constituție, care a fost aprobată într-un plebiscit ținut în mai 1870 (cu câteva luni înainte de căderea lui Napoleon în septembrie 1870)
Din cele spuse mai sus, puteţi trage singuri concluziile…
