Teoria galaxiilor-iluzorii: de ce Universul este mult mai mic decât credem noi
Universul poate fi chiar unul foarte mic, în raport cu ceea ce considerăm noi… Ştiu că acest punct de vedere este contrar cu ceea ce suntem învăţaţi azi, şi anume că întreg Cosmosul este extrem de vast, chiar infinit. Întotdeauna mi s-a părut ciudată afirmaţia din spiritualitatea străveche indiană care spune că „lumea este o iluzie”. Mulţi spun că această afirmaţie trebuie luată în felul următor: totul în jurul nostru e iluzie, creaţia minţii noastre, singura realitate fiind observatorul din interiorul nostru. Desigur, nu neg această posibilitate, dar asta ar însemna să devenim într-un fel paranoici: nimeni nu şi-ar dori să fie singurul lucru real în acest Univers. Mai există însă şi o altă posibilitate: ca oamenii din jurul nostru să fie reali, ca Pământul, sistemul nostru solar, galaxia noastră (Calea Lactee) şi alte galaxii din apropierea noastră să fie reale, dar alte galaxii mai îndepărtate şi alte obiecte cereşti să fie doar o iluzie… Cum aşa!?
Am citit teoria astronomului francez Jean-Pierre Luminet, de la Observatorul din Paris, conform căreia Universul nostru este mult mai mic, şi am rămas plăcut impresionat de ea. Practic, conform lui Luminet, noi trăim într-un „Univers-oglindă”, multe din obiectele cereşti pe care le vedem fiind doar reflexia unui Univers finit. Iată ce spune astronomul francez: „Vedem un cer plin de galaxii, dar nu ne putem da seama dacă nu cumva cele mai îndepărtate galaxii nu sunt cumva imagini-fantomă ale celor mai apropiate galaxii (…) Universul ne poate părea vast, întins şi nedesfăşurat, pe când el ar putea, de fapt, să fie mult mai mic şi înfăşurat.”
Luminet consideră că spaţiul ar putea fi un „hipertorus”, reprezentat în interior de un cub de 5 miliarde ani-lumină distanţă, ale căror feţe identice sunt opuse (prima imagine din stânga). În interiorul cubului să presupunem că se găsesc 50 de galaxii „reale”. În cea de a doua imagine din stânga, vedem poziţiile pe o planisferă celestială, a celor 50 de galaxii. În ultima imagine din stânga, vedem cum percepem noi cerul, datorită multiplelor căi ale razelor de lumină. Fiecare galaxie „reală” creează în jur de 50 de „galaxii-fantomă”, nouă fiindu-ne aproape imposibil în a face distincţie între imaginile reale şi imaginile-fantomă. Astfel, noi avem iluzia că am trăi într-un Univers vast, pe când acesta este mult mai mic şi „motolit”.
Pornind de la această teorie interesantă, eu aş face extensia şi în timp, nu doar în spaţiu. De exemplu, marea galaxie vecină, Andromeda, n-ar fi altceva decât galaxia noastră Calea Lactee (aşa cum arăta ea acum câteva miliarde de ani în urmă).
Am să închei cu o povestire minunată a aceluiaşi astronom Luminet: Un astrofizician l-a întrebat pe Dumnezeu: „Ce este Universul?” Dumnezeu l-a trimis într-o cameră întunecată şi a pus o lumânare în mijlocul camerei. Deodată, el văzu o infinitate de lumânări. El nu-şi dădu seama că Dumnezeu pusese o mulţime de oglinzi în camera întunecată…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Universul poate fi chiar unul foarte mic, în raport cu ceea ce considerăm noi… Ştiu că acest punct de vedere este contrar cu ceea ce suntem învăţaţi azi, şi anume că întreg Cosmosul este extrem de vast, chiar infinit. Întotdeauna mi s-a părut ciudată afirmaţia din spiritualitatea străveche indiană care spune că „lumea este o iluzie”. Mulţi spun că această afirmaţie trebuie luată în felul următor: totul în jurul nostru e iluzie, creaţia minţii noastre, singura realitate fiind observatorul din interiorul nostru. Desigur, nu neg această posibilitate, dar asta ar însemna să devenim într-un fel paranoici: nimeni nu şi-ar dori să fie singurul lucru real în acest Univers. Mai există însă şi o altă posibilitate: ca oamenii din jurul nostru să fie reali, ca Pământul, sistemul nostru solar, galaxia noastră (Calea Lactee) şi alte galaxii din apropierea noastră să fie reale, dar alte galaxii mai îndepărtate şi alte obiecte cereşti să fie doar o iluzie… Cum aşa!?
Am citit teoria astronomului francez Jean-Pierre Luminet, de la Observatorul din Paris, conform căreia Universul nostru este mult mai mic, şi am rămas plăcut impresionat de ea. Practic, conform lui Luminet, noi trăim într-un „Univers-oglindă”, multe din obiectele cereşti pe care le vedem fiind doar reflexia unui Univers finit. Iată ce spune astronomul francez: „Vedem un cer plin de galaxii, dar nu ne putem da seama dacă nu cumva cele mai îndepărtate galaxii nu sunt cumva imagini-fantomă ale celor mai apropiate galaxii (…) Universul ne poate părea vast, întins şi nedesfăşurat, pe când el ar putea, de fapt, să fie mult mai mic şi înfăşurat.”
