Haunebu, farfuriile zburătoare naziste pe bază de propulsie antigravitaţională
În timpul celui de-al doilea război mondial, în centrele de cercetare ale Reichului german au fost construite diferite corpuri zburătoare, de formă rotundă. Printre acestea, unele cu turbine, dar şi cu propulsie antigravitaţională, pe nume Haunebu. În total trebuie să fi existat 62 de prototipuri.
Un pilot german spunea odată că în anul 1943, în Neu-Brandenburg văzuse două dintre aceste farfurii şi că discutase mai multe ore cu piloţii. I se explicase că farfuriile Haunebu sunt echipate cu propulsie antigravitaţională. Datorită discurilor care se deplasează în direcţie opusă, în interiorul navetei spaţiale ia naştere un efect dinamic de continuitate. Prin acest efect, navetele spaţiale ar crea în jurul lor un câmp-zero, iar când ele se alimentează absorb continuu din acest câmp-zero. Prin aceasta propulsie ar lua naştere mişcări de zigzag instantanee, vizibile însă numai din exterior, care în interior n-ar fi sesizabile.
În interiorul navetelor asupra piloţilor n-ar acţiona nicio forţă centrifugă, deoarece navele au un câmp gravitaţional propriu. În dimineaţa următoare trebuia să aibă loc un zbor de recunoaştere în jurul pământului. Conform declaraţiei unuia dintre piloţii discului zburător, aceasta era posibil să se realizeze în aproximativ cinci ore.
Acest ofiţer a descris că a asistat la decolarea unui aparat Haunebu… Acesta s-a îndepărtat foarte greu de aerodrom – ridicându-se la o înălţime de circa şase sute până la şapte sute de metri -, până când s-a produs o smucitură şi discul a dispărut ca un fulger.
În timpul celui de-al doilea război mondial, în centrele de cercetare ale Reichului german au fost construite diferite corpuri zburătoare, de formă rotundă. Printre acestea, unele cu turbine, dar şi cu propulsie antigravitaţională, pe nume Haunebu. În total trebuie să fi existat 62 de prototipuri.
